Putem fi motivați în două feluri. Primul fel este cu “morcovul”, după care alergăm chiar dacă nu îl prindem. Deseori morcovul este visul pentru care luptăm. Morcovul NU este o amăgire! Visul poate să devină realitate, doar că oameni fiind, întotdeauna visăm mai departe și tot așa. Important este că visul vine de la noi, morcovul stă într-o undiță legată de corpul nostru și se mișcă odată cu noi. Morcovul este practic automotivarea și ea pornește de la noi, chiar dacă inspirația vine din dorința de a avea ceva ce are altul, indiferent de natura beneficiului urmărit.
Celălalt fel prin care suntem motivați este “biciul”. De cele mai multe ori, biciul vine din exterior. Exteriorul poate fi reprezentat de părinții, instituția în care învățăm sau profesăm, banca comercială, partenerul ori partenera, sau mai cuprinzător, societatea în general. Toți acești factori ne biciuiesc cu ajutorul nevoilor noastre de siguranță fizică, materială, de socializare și de acceptare. Dacă nu am avea nevoi, atunci biciul nu ar funcționa. Tradițional vorbind, biciul înseamnă durere, iar acest tip de motivare duce la restrângerea productivității.
Măsuri care ne ajută să ne automotivăm
Visul poate fi și ceva toxic, mai ales atunci când îl avem fără să facem ceva în direcția aia. Dar nu e neapărat toxic când e nerealist. Situația financiară, educația, maturitatea, se mai schimbă și ceva nerealist poată să devină posibil. Prima măsură pe care o văd relevantă la automotivare este prezența. Fii prezent în ceea ce faci! Pune-ți întrebări, aprofundează activitatea, bucură-te de succese și crează mecanisme prin care poți învăța din greșeli. Evită cu orice preț activitățile care te fac să fii cu mintea în altă parte. Cu orice preț!
Adulții își formează o ierarhie de valori și activitatea trebuie să fie în cadrul valorilor ca să apară acel sentiment de păsare și prezență în activitatea întreprinsă. Altfel o să evităm și ezităm să urmărim următorul pas în dezvoltare. Prin urmare, a doua măsură care ne ajută să ne automotivăm ține de a face ceva ce îți aduce împlinire, satisfacție și care pare mai puțin ca un sacrificiu și mai mult ca o oportunitate în viață, de care profiți. Simțind că jucăm un joc în care putem participa la reguli, apar mai rar tendințele de a ne da cu stângul, în dreptul.
A treia măsură care duce la automotivare pe termen lung este alcătuirea unui plan concret și definirea clară a scopurilor personale, educaționale, profesionale, familiale, ș.a.m.d.. Planurile se vor schimba în mod frecvent pentru că fiecare din noi trece printr-un proces de identificare. Odată ce ne dezvoltăm și ne cunoaștem mai bine potențialul, forțele și interesele, acele planuri se vor schimba în direcția în care dorim să ne îndreptăm. Însă, important de reținut este faptul că planul pe termen lung trebuie să existe.