15 pași pentru executarea unui sistem de drenaj – partea întâi

Sistemul de drenaj ne ajută să administrăm pericolele apei în exces pe terenurile agricole și în jurul structurilor imobiliare. Construcția corectă a unui astfel de sistem presupune înțelegerea principiului de funcționare. Vom înșira în ordine cronologică pașii pe care trebuie să îi urmăm pentru a duce la bun sfârșit un astfel de proiect. În articolul 1n-cu3and – Care este principiul de funcționare al unui sistem de dranaj?, voi explica teoria. În acest articol vom trece la procedura de execuție. Am Început cu pașii de construcție pentru că am primit multe cereri pentru această serie.

Însă pentru o mai bună înțelegere a acestui articol vă recomand să-l citiți pe acela mai întâi. Prezentul articol are trei părți, iar aceasta este prima parte. Unele articole de pe site sunt texte pentru o lectură ușoară. În schimb, acest articol este un fel de manual de câteva pagini care a fost comprimat într-o serie de 3 articole. Așadar, mare atenție la detalii. Este multă informație și probabil că va fi nevoie să lecturați cele scrise în mod repetat. Nu este nicio rușine dacă nu înțelegi din prima. De fapt, dacă nu ai experiență în construcții, ar fi chiar ciudat dacă ai înțelege totul din prima.

1. Determinarea adâncimii de îngheț al solului

Înghețul este un fenomen care deteriorează elementele de infrastructură în general. Eu nu vă voi sfătui niciodată să amplasați infrastructură deasupra adâncimii de îngheț. Ca să înțelegeți mai bine ce înseamnă adâncimea de îngheț am scris articolul Ce este adâncimea de îngheț și cum ne raportăm la ea? În acest articol explic felul în care este executat un sistem de drenaj. Majoritatea sistemelor de drenaj vor fi găsite în jurul fundațiilor, iar dacă fundația nu a fost îngropată suficient, atunci amplasarea unui tub de drenaj nu este o idee stralucită pentru că el se va deteriora relativ repede. Prea repede pentru a justifica investiția.

Excepție! Tubul de drenaj poate fi amplasat lângă o fundație care a fost construită peste linia limită, dar care are piloni de susținere. Spun asta pentru că în acel caz putem amplasa tubul un pic sub “talpa” fundației. Determinarea adâncimii de îngheț este de fapt adâncimea maximă de îngheț și se poate stabili orientativ în funcție de harta adâncimii de îngheț. Însă ultimul cuvânt îl spune studiul geotehnic. Atenție! Adâncimea menționată în studiul geotehnic rămâne valabilă în cazul în care structura sau compoziția solului sapat nu se schimbă.

 

Dacă săpăm în jurul fundației sau în curte și în loc să punem solul inițial la loc vom completa cu nisip sau pietriș, atunci studiul geotehnic devine inutil pentru că a fost făcut într-un alt sol. Introducerea agregatelor în sol mărește adâncimea maximă de îngheț. Geotextilul sistemului de drenaj este foarte sensibil la îngheț și dezgheț ca și la multe alte fenomene. Vom vedea în următorul subpunct cum trebuie să ne ferim de vegetație odată ce ne-am asigurat că nu ne va îngheța apa din jurul instalației de drenaj.

2. Eliberarea traseului și înlăturarea vegetației

Traseul sistemului de drenaj este o chestiune serioasă. Este la fel de serioasă ca traseul cablurilor de energie electrică. Dacă plantezi un pom unde nu trebuie vei avea un tub de drenaj plin de rădăcini care îl vor imobiliza. Acest detaliu este unul destul de greu de digerat pentru că atunci când îi spui cuiva că nu are voie să-și planteze un copac lângă casă provoci controverse. Mai ales celor care doresc să fie în natură. Li se pare o blasfemie. Încercați să înțelegeți că distanța dintre peretele casei și trunchiul unui copac poate fi maxim cât înălțimea copacului.

Dacă plantați un arbore la 3 metri de peretele casei, atunci înălțimea maxim admisă a acelui arbore este de 3 metri. Dacă dorești să ai un arbore de 50 de metri înălțime, atunci distanța de plantare a arborelui trebuie să fie de 50 de metri de peretele structurii. Dacă nu aplici aceste sfaturi, atunci plătești reparații. Știu că sunt reguli care pot dicta că nu există spațiu pentru arbori în curte, dar astea sunt regulile pentru o lungă exploatare a sistemului de drenaj. Pentru că știu cât de expreme par regulile, am să vin cu o alternativă.

Există bariere antirădăcină la producătorii de geotextil. Aceste necesită o aplicare corectă pentru a funcționa, dar și pentru nu a împiedica fixarea corectă a arborelui în sol. Am să mă documentez și probabil că am să scriu un articol pe viitor despre modalitatea corectă de a face acest lucru. Personal nu am făcut niciodată acest lucru pentru arbori, ci doar pentru un acoperiș viu la o clădire de apartamente din Londra. Execuția corectă a unui sistem de drenaj este complicată oricum. Dacă mai introduci și dificultăți precum folie antirădăcină o să complici foarte mult lucrurile.

3. Săpatura mecanizată a șanțului de drenaj

De regulă vom instala sistemul de drenaj în aceeași groapă în care am construit fundația. Întotdeauna vă sfătuiesc să construiți fundația în mod corect și apoi să instalați sistemul de drenaj. Spun asta pentru a nu deteriora geotextilul atunci când turnați sau construiți fundația. În unele cazuri este nevoie să săpăm un șanț, mai ales când sistemul de drenaj nu este executat lângă o fundație ci într-un câmp sau în curte. Avem nevoie de un șanț cu o geometrie foarte bună și o adâncime constantă.

Săparea manuală a șanțului o să determine în unele cazuri o suprafață neregulată pe fund și pe pereții săpăturii. Eu vă recomand să săpați un șanț de cel puțin 60 de cm lățime ca să puteți vibra. Despre vibrare și compactare vom discuta în subpunctul următor. O întrebare pertinentă ar fi legată de lățimea șanțului și implicit de mărimea sau forma rezervorului de pietriș. Acest rezervor nu este un butoi în sine, dar printre pietrișul din care este forma se poate stoca o cantitate impresionantă de apă.

 

Într-un articol viitor vom trece și peste noțiuni care țin de cantitatea de precipitații care cad pe sol. Permeabilitatea solului, adâncimea maximă de îngheț, dimensiunea agregatelor din rezervorul de pietriș, cantitatea de precipitații din zonă, etc. vor determina forma și secțiunea sistemului de drenaj dintre geotextile. Acesta este un detaliu deja exagerat. Nu e nevoie să intrați prea mult în detalii, dar vreau să dau șansa celor care vor să construiască ca la carte, să o facă.

4. Egalizarea și compactarea șanțului de drenaj

Tubul de drenaj are nevoie de o pantă foarte mică. Tuburile amplasate au rolul de a capta apa lichidă din sol. Apoi să o redirecționeze în zona de stocare sau într-o parte a terenului unde apa nu poate deranja sau deteriora. Apa nu trebuie să circule prin aceste țevi cu o viteză mare, dar nici nu trebuie să staționeze. Nu o să fie posibil să dați și să păstrați această pantă decât dacă aveți o nivelare bună și o compactare solidă. Chiar și dacă o să o nimeriți cu panta corectă după umplutura cu pământ, fără o compactare serioasă a sanțului, tubul se va mișca în timp.

De exemplu, când un autovehicul sau o încărcare dinamică mare va traversa sau intersecta acest traseu de drenaj. Aici se vede dacă executantul este profesionist sau amator, la detaliile acestea subtile și aproape invizibile pentru beneficiar. Egalizarea se face cu umplutură de mărgăritar și nisip ud. Compactarea se face cu maiul vibrator sau cu placa vibratoare. Vă recomand placa, dar unele plăci vibratoare nu încap în lățimea șanțurilor înguste. Dacă faceți această compactare în mod corect o să obțineți un strat de nisip foarte tare.

Adică suprafața devine așa de dură încât nu mai rămân urme de pași chiar dacă loviți cu putere. Recomand ca ultimul strat de nisip, o să vedeți că va fi nevoie de mai multe straturi, să fie amestecat cu 5% ciment. Asta va garanta că nisipul va sta locului atât timp cât de plimbi să așezi tuburile în șanț. Vă spuneam de mai multe straturi. Compactarea este simplă și rapidă dacă ai utilajul potrivit. Însă egalizarea necesită niște timp pentru că vei egaliza și apoi verifica până iese bine. Aceste procese se repetă la orice îngroparea de tuburi, țevi sau conducte.

5. Tăierea și amplasarea corectă a geotextilului în șanț

La un sistem de drenaj sunt două geotextile. Cel interior este pentru tubul de drenaj și este obligatoriu. Al doilea înconjoară stratul de pietriș și intră în contact direct cu solul sau nisipul. Întotdeauna o să vă recomand să utilizați tubulatură PVC rigidă și perforată. Pentru terenurile agricole sau curți vă recomand utilizarea un tub flexibil de drenaj. Tuburile de drenaj flexibile sunt ca cele de aspirator. Au un diametru ceva mai mare și cu perforații repetate la interval regulat. Aceste tuburi vin uneori cu propriul geotextil.

Tuburile flexibile perforate cu geotehtil va salva o grămadă de muncă meticuloasă. Din nefericire, aceste tuburi flexibile nu ne permite o calibrare finuță a pantei de drenaj așa cum se poate face în cazul tuburilor rigide. Tăierea și amplasarea corectă a geotextilului în șanț este una destul de pretențioasă și necesită multă disciplină. Dacă nu lucrați ordonat, atunci rezervorul de pietriș dintre primul geotextil al tubului și geotextilul ce intră în contact cu solul se va umple de nisip și pământ.

 

Capacitatea sistemului de drenaj va fi redus până va înceta să mai funcționeze. Se spune că s-a betonat drenajul. Adică se umple toată de sedimente mărunte și greu permeabile. Dacă ați respectat pasul 3 și s-a săpat un șanț cu linii bine definite, atunci amplasare geotextilului o să fie mai ușoară și mai corectă. În articolul Amplasarea corectă a geotextilului în șanț de drenaj* voi explica pas cu pas cum trebuie să tăieți și să coaseți geotextilul chiar și atunci când trebuie să aveți un traseu dificil printre clădiri și alte trasee de cabluri și conducte. Următorul articol este partea a doua din această serie.