Ce mă surprinde pe mine, este că noi românii, uităm unde trăim. România este un popor ancorat de Carpați și limitat de trei mari puteri. Prima putere menționabilă este Turcia, cunoscută în trecut sub numele de Imperiul Otoman. A doua putere este Rusia și a purtat diferite nume de-a lungul timpului, precum Imperiul Rus sau Uniunea Sovietică. A treia putere este Germania și în trecut a purtat diferite nume, precum Imperiul German, Germania Nazistă. România a fost întotdeauna sub talpa sau sub influența unuia din cele trei.
Timp de 77 de ani, imperiile s-au prăbușit unul câte unul și din ruine a ieșit un fel de confederație globală sub supravegherea militară a Statele Unite ale Americii. Este incorect să spui că „americanii” au devenit noul imperiu, pentru că oricare dintre cei care au participat la confederația asta globală a avut ceva de câștigat, inclusiv România. Oricare ar fi putut s-o șifoneze dacă doreau cu adevărat. Adevărul este că a fost pur și simplu prea atractiv, mai ales pentru cei din blocul estic și cei care până atunci, erau săraci lipiți, din tată-n fiu, gen China.
România nu prea stă pe propriile picioare, nici militar, nici economic, nici financiar. Poate că cel mai îngrijorător aspect este faptul că nu stă nici demografic pe propriile picioare. Amnezia istorică constă în faptul că noi nu prea ne permitem să fim slabi din punct de vedere militar, social, demografic și economic. Trăim într-un ”cartier rău famat” din punct de vedere geopolitic și suntem și în vizorul celor mai răi și mai violenți de pe scara cartierului metaforic. Dacă Pax Americana nu mai continuă, atunci vom fi prinși cu pantalonii în vine.
O mică lecție, din trecutul Germaniei, pentru viitorul României
După terminarea războiului, Germania era în ruine. Britanicii, francezii și americanii s-au găsit foarte repede la cuțite cu sovieticii. Întrebarea pe care vestul și-a pus-o, a avut legătură cu paradigma și suna cam așa: Ce să le spunem noi nemților, ca să nu se mai apuce de un al treilea război și să-i respingă pe sovietici? Cei care cunoșteau cultura germană, s-au blocat. Motivul este că țara lor, era în război cu toți vecinii, din generație în generație. Nu știau altceva, indiferent de geopolitică sau de circumstanțele economice în care se găseau într-un anumit moment.
Revenind în România, mulți nenei și tăntici, încă mai doresc o reîntoarcere la comunism. Dacă nu la comunism, măcar la un sistem hibrid, care unifică avantajele de atunci, cu cele de acum. E greu să obții o formă concretă de la vre0 persoană, dar apar argumente. Poporul nostru nu prea are o paradigmă și nu știm cum să pășim în viitor, așa că uneori mai zăbovim cu gândul la trecut.