Construcția unui adăpost anti-atomic este un proiect scump, din mai multe puncte de vedere. Am să iau aceste puncte de vedere și am să le explic, pentru a vă ajuta să luați cele mai bune decizii. Am să punctez pe cele mai evidente aspecte ale planificării, apoi, la etapa de construcție, vom intra și în detaliu. Voi explica despre amplasarea pe teren, adâncime, puncte de acces, uși, flux de mărfuri pe aceste puncte de acces și despre utilitatea construcției în vreme de pace și vreme de război. Dacă citiți cu atenție acest articol, o să observați și unele legături importante la altele.
În trecut am vorbit despre structuri subterane și despre problemele care apar atunci când construim în subteran. La un adăpost anti-atomic, riscurile și costurile sunt amplificate și are rost să citiți acel articol scurt mai întâi, vă va ajuta să înțelegi unele afirmații pe care le fac acum. Aș mai adăuga că avem nevoie de lucrări de calitate. Dacă la suprafață mai merge cu improvizații, în subteran trebuie să ne asigurăm că toate sunt la locul lor, iar aici mă refer la absolut tot. Adăpostul anti-atomic este ca un castel de carți de joc, dacă ceva cedează, atunci și celelalte elemente vor eșua.
Îngroparea adăpostului nuclear, chiar în curtea din spate
Sunt unii constructori care spun că ar fi bine să construiești în curtea din spate, iar alții care te vor îndemna la amplasarea buncărului în câmp, departe de civilizație. Ambii au dreptate și ambii greșesc, în funcție de situație. Dacă curtea din spatele casei este mare, așa cum avem deseori în mediul rural, atunci situația este ideală. Presupunând că locuiți în oraș, îngrămădiți printre străduțe, cu câteva sute de metrii pătrați de curte în jurul casei, atunci amplasarea adăpostului nuclear devine enorm de scumpă sau chiar imposibilă. În continuare am să explic de ce și apoi trecem la câmp.
Când construim lângă alte clădiri, mai ales lângă cele înalte care cântăresc mii de tone, riscăm ca aceste clădiri să cadă peste gaura săpată sau peste buncăr în cazul unul eveniment termobaric. E posibil să nu realizați cât de puternic este impactul unei clădiri prăbușite, dar îl depășește pe cel nuclear sau pe cel al unui obuz de artilerie. Pentru a depăși acestă problemă, putem îngropa adăpostul mai adânc, la 30-5o metri adâncime. Făcând acest lucru, scăpăm de pericolul prăbușii clădirii, dar crește exponențial prăbușirea clădirilor învecinate în timpul construcției, la fel ca și costurile.
Dacă vedeți cât de scump este să construiți un adăpost între clădiri, o să vă îndreptați spre extrema cealaltă, adică construcția în câmp. Aici apar alte provocări. Este foarte greu să ajungi în timp util la adăpost, când este departe de casă. Fac referire la cei care locuiesc în mediul urban, departe de acel câmp. Pe un teren îndepărtat, apar o grămadă de provocări, costuri și riscuri, dar apar o grămadă de altele. Îngroparea adăpostului nuclear, în curtea din spate a casei din mediul rural, este situația ideală. Chiar și acolo vom sta departe de clădiri, ale noastre sau ale vecinilor.
Adăpostul anti-atomic are nevoie de mai multe ieșiri
Așa cum menționează și legislația, este esențial să avem mai multe ieșiri din adăpostul anti-atomic sau orice clădire subterană. Pentru a înțelege motivul unui adăpost anti-atomic cu mai multe ieșiri, am să combin două funcționalități în una singură. Prima are legătură cu posibilitatea de a scăpa din adăpost, când vine momentul. Exploziile termobarice sunt foarte puternice și poate arunca elemente grele, precum vehicule, bucăți de clădire, animale grele, arbori, etc. E posibil să nu mai poți ieși pe unde ai intrat și este OBLIGATORIU să ai cel puțin încă o ieșire într-un alt loc al terenului.
Prima ieșire și a doua, trebuie să fie cât mai îndepartate posibil. De exemplu, una poate fi amplasată la subsolul casei, dacă ea are un subsol. Cealaltă poate fi amplasată într-un garaj detașat și îndepartat de casă sau în hambar, cotețul găinilor, sub porumbar sau chiar în căminul de canalizare prevăzut cu capac. Știu că pare neconfortabil acum să amplasezi ieșiri în locuri ciudate, dar în momentul acela nu va mai conta decât să ieșiți sau să intrați. De reținut este că fie o ușă ascunsă și protejată de impact mecanic extraordinar de violent. Unda de șoc va rupe un TIR de 40 de tone în bucățele.
Capacele de canalizare tind să-ți ia zborul, însă din cauza găurii înguste, este mai puțin probabil să intre ceva acolo pentru a bloca ieșirea. În general, subsolurile blocurilor și demisolurile nu sunt cel mai bun loc pentru a amenaja un adăpost anti-atomic, însă sunt destul de bune pentru a amplasa intrarea în el. Tot ca o regulă generală, structurile de suprafață din beton armat construite corect, oferă ușilor protecție la unda de șoc. Ușa mai trebuie protejată de impact mecanic violent și pentru a proteja mecanismul de închidere sau garniturile de etanșare.
Care sunt cele mai bune locații pentru intrarea în buncărul anti-atomic?
Cea mai bună locație pentru amplasarea intrărilor într-un adăpost anti atomic este în ecluză, așa cum am explicat cânt scriam despre ce este ecluza unui adăpost anti-atomic. Acum să vedem un putem amplasa această ecluză. Doresc să subliniez două locații pe care le găsim destul de universal într-o gospodărie. Casele au cămară, beci, sau o formă de hambar, garaj, fânar, etc. Presupunând că nu riscați prăbușirea când faceți săpături, este un loc bun utilizând instalațiile de drenaj și fundația clădirii ca un punct de stabilitate structurală. Recomandarea mea, care ridică un pic costul întregii construcții, este să creați o intrare rutieră, prin care puteți intra cu mașin direct în spațiul protejat.
După o explozie nucleară, un vehicul de teren funcțional poate fi foarte util și valoros, mai ales că totul va fi contaminat de radiații, iar deplasarea pedestră într-un spațiul contaminat este de evitat. Amplasarea vehiculului în adăpostul anti-atomic presupune o ușa ceva mai mare, de regulă de 2 metri pe 2 metri, iar acești 2 metri vor costa în plus. Însă, dacă decideți să faceți asta, ușa adăpostului este bine să fie amplasată exact în continuarea garajului. Practic, intrați în garaj prin ușa de garaj circulați pe lungimea garajului și apoi intrați în adăpost.
De reținut este că urmărim să avem rapiditate în execuția adăpostirii și să menținem calea de acces circulată și liberă. Da, acel garaj, hambar, fânat, sau orice clădire alegeți, va avea o pardoseală în pantă, care va duce într-un spațiu subteran. Armata are ditamai pantele și tunelele ca să intre cu vehicule mari. Însă, pentru uz personal, va ajunge și o intrare de 2×2 metri. Același lucru este valabil cu intrarea din cămară sau beci, doar că acea intrare poate fi doar pedestră, cu o deschidere de 1 metru pe 2 metri.
Care este adâncimea minimă pentru un adăpost anti-atomic?
Nu vrea să vă dezamăgesc, dar adâncimea nu contează așa de mult. Important este să înțelegeți că protecția este dependentă de tipul de material pe care îl puneți între voi și mediul radioactiv. Una este să pui 0,1 metri de plumb și tot aia e să pui 3 metri de sol. Protecția e la fel, doar că grosimea și costul materialului diferă. Cel mai ieftin este să îngropăm clădirea la 2-3 metru sub pământ, nu să cumpărăm oțel și plumb, fiind niște materiale foarte scumpe. Un alt material foarte bun la protecția împotriva radiațiilor este apa. Da! apa. Doar că este sub formă lichidă și tinde să fugă.
De reținut este că radiația provenită din explozia inițială vine într-un unghi și trei metri va conta ca 4-30 metri de protecție, iar radiația de la praful nuclear ce cade pe sol după explozie, este mult mai slab comparativ cu explozia inițială. Practic, cei trei metri sunt pentru praful radioactiv. Solul ud oferă o protecție mai bună ca cel uscat și cu cât densitatea solului crește cu atât mai bine. Radiației îi este greu prin materiale cu densitate mare, iar în continuarea solului, cel mai bun material este betonul gros, slab armat, cu căptușală etanșă de oțel.
Dacă adunăm protecția oferită de sol, de apa din sol, de beton, și de căptușala de oțel, o să realizăm că adâncimea de 3 metri este suficientă pentru un impact mai îndepărtat de 5 km. Dacă amplasăm o clădire peste intrare, și aceasta va furniza un grad de protecție care se adaugă la calcul, așa cum se poate observa în imaginea de mai sus. Pentru unul mai apropiat, probabil că este bine să ne uităm la alte aspecte înainte de a considera adâncimea adăpostului.