Care este diferența între beton și ciment?

Sunt de părere că unii oameni confundă betonul cu cimentul, dar și cimentul cu betonul. Este adevărat că cimentul intră în componența unor tipuri de betoane. Cu toate astea nu este musai ca amestecul de beton să conțină ciment pentru a se numi beton. Pe de altă parte avem unele amestecuri de ciment care nu se numesc betoane, pentru că nu sunt. Astfel de amestecuri sunt adezivi, mortare de zidărie sau de tencuială, etc. Vreau să clarific un pic pentru a clarifica unii termeni, dar și pentru a face trimitere aici când nu se înțeleg termeni de bază.

[adinserter block=”3″]

Este adevărat că apare un fel de dificultate în recunoașterea lor de la distanță. Adică nu vă puteți forma o opinia doar uitându-vă la o echipă care construiește cu un amestec gri și ud. Sunt destule particularități, iar variațiile acestor particularități vor crea diferite produse. Unele lucruri sunt însă vizibile, iar altele sunt măsurabile doar într-un laborator cu niște echipamente destul de complexe. De exemplu, de fiecare dată când livrăm beton cu cifa, va fi nevoie să turnăm niște epruvete pentru test. Astfel ne asigurăm că betonul livrat este conform specificației de produs.

Ce este efectiv cimentul, cum arată și la ce se folosește?

Cimentul, este un fel de pudră foarte măruntă produsă de către fabricile de betoane. Această pudră rezultă dintr-un proces termic și este un liant. Ca să simplific lucrurile, vreau să vă gandiți la ciment ca un lipici care ține celelalte agregate, precum nisipul și pietrișul. El se livrează la saci sau la siloz. Și cimenturile sunt de mai multe feluri, de mai multe culori, și au și diferite proprietăți, însă rolul cimentului este de a lega agregatele și nisipul împreună. Am spus că cimentul este o pudră. Dacă am amesteca cimentul doar cu apă, vom obține un noroi de vâscozitatea laptelui.

[adinserter block=”3″]

Acest tip amestec se numește măl cimentos și se inserează deseori în tot felul de cavități în clădiri, fundații, foraje, etc. Cimentul este extraordinar de dezhidratat, pentru că este un material ars. Când intră în contact cu apa el începe să se întărească printr-un proces numit hidratare. El va face asta indiferent că are sau nu agregatele lângă el. Acest proces este unul chimic și exoterm. Praful de ciment are o densitate aproximativă de 1300 de Kg pe metru cub. Aș vrea să nu confundați mâlul cimentos cu bentonita, care arată oarecum identic.

Vreau să vă și arăt cum arată acest mâl cimentos. În imaginea de mai sus avem o cisternă care împrăștie mâl cimentos pe un drum de pământ. Acest truc se utilizează atunci când avem un sol umed și dorim întărirea unui drum de pământ care ulterior nu va mai fi utilizat. Se folosește des la căi de acces pe șantier. Facilitează accesul betonierelor, a TIR-urilor și a altor utilaje grele pe șantier. Acest mâl nu conține nisip și nici agregate, ci doar ciment și apă. Împreună cu pământul, el va forma un fel de strat de beton inferior, dar destul de tare pentru a conduce pe el temporar.

Ce este betonul?

Betonul este un amestec din ciment, nisip, agragate de diferite dimensiuni, aditivi (opțional) şi apă. Când amestecul în formă lichidă/vâscoasă se întăreşte, conţinutul de apă scade dramatic şi formează un material rigid şi tare, excelent pentru construcţii. În compoziţia betonului întotdeauna vom avea şi nişte aer care poate fi doar redus prin vibrarea corectă a betonului la turnare. În articolul am scris mai multe despre De ce trebuie să folosim vibratorul de beton? Nici cu cel mai bun vibrator, sau în cele mai bune condiţii nu se poate scăpa în totalitate de aerul din beton.

[adinserter block=”3″]

Relativ vorbind, cu cât un beton are mai mult ciment în el, cu atât betonul devine mai tare. Acest lucru este adevărat până la un anumit punct. A pune prea mult ciment într-un amestec de beton poate fi dezavantajos. Dezavantajul este economic și structural, fiind necesară o granulație și omogenizare bună a agregatelor. În imaginea de mai jos, se toarnă beton. Acesta nu este ciment, văzându-se agregatele mari în amestec. Cel mai des întâlnit tip de beton este betonul cu ciment Portland. Acest amestec se numeşte beton indiferent că este încă fluid sau întărit. 

După greutate sunt mai multe tipuri de betone, dar ca regulă generală, densitatea betonului este de aproximatic 2,5 tone pe metru cub. Se poate observa că densitatea betonului este de două ori mai mare decât cea a cimentului întărit. Diferența de densitate se datorează agregatelor grele introduse în amestec. Betonul este mai tare decât un sac de ciment care a fost lăsat afară și s-a întărit. Betonul este mai puțin casant comparativ cu un amestec întărit de apă și ciment. Vă spun toate astea pentru că uneori se exagerează cu cimentul când se dorește un beton mai mare.

Ce este mortarul?

Mortarul este un amestec de nisip şi ciment care uneori conţine şi alţi lianţi, ba chiar unii agenţi de plastifiere. Cimentul este din nou componenta unui amestec care foloseşte la construcţia sau protejarea zidurilor. Mortarul nu poate fi identificat ca beton, deși seamănă un pic cu betonul la culoare. Mortarele pot fi armate cu fire subțiri de polimeri sau cu ace metalice, pentru o mai bună rezistență la încărcările mecanice, vibrații sau factori de expunere. Factorii de expunere pot fi condițiile saline, acide, varianțiile de temperatură, vibrațiile de înaltă frecvență, etc.

[adinserter block=”3″]

Unele mortare nu conțin ciment, ci folosesc alți lianți ca adeziv, cum ar fi calcarul. Aceste tipuri de mortar au un aspect mai plăcut și de cele mai multe ori o viață mai lungă. Însă ele nu au performanță structurală a mortarului cu ciment Portland. În concluzie, aceste mortare nu au nici o legătură cu cimentul. De multe ori aceste mortare arată ca o pastă de dinți sau ca un amestec de brânză utilizată în alimentație. Mortarul poate fi preparat cu același tip de nisip cu care se prepară și betoanele. Însă de cele mai multe ori se folosește un alt tip de nisip pentru un aspect final mai plăcut.

Pe de altă parte, sunt unele mortare pe bază de ciment, în care s-a introdus colorant și un nisip de carieră foarte fin și rezistent. Încerc să spun că aparențele pot fi înșelătoare când lucrezi cu fel de fel de amestecuri pe bază de ciment. Când construim cu piatră este bine să utilizăm mortar pe bază de ciment pentru că au calități structurale superioare. Dacă dorim un anumit aspect exterior, atunci putem chitui zidul de piatră cu un mortar pe bază de calcar sau var. Mai ales că acelea sunt foarte rezistente și timp și la medii de expunere mai ostile.

Ce este molozul?

Molozul reprezintă, de cele mai multe ori, resturi de la o construcție existentă sau de la un proces de construcție. El poate conține ciment, var, nisip, cărămizi, cioburi, lemn, etc. Motivul pentru care vorbesc despre acest gunoi, este că el poate fi refolosit ca material de construcție pentru întăriri de drumuri la sate cu drumuri de pământ sau chiar la poteci în jurul casei. Molozul întăreşte solul doar dacă este genul de moloz care are în componență ciment, var, nisip, beton. Dar fără materiale care pot putrezi, precum lemnul sau materialele textile.

[adinserter block=”3″]

Este destul de greu să confunzi unele bucăți de moloz cu cimentul sau beton, însă altele sunt ușor de confundat. Practic, dacă nu știi ce tip de beton sau mortar este o bucată de material, îi vei spune moloz și o vei trata ca atare, adică cu lipsă de încredere. Am văzut construcții care au fost fundate pe o gramadă de moloz. Apoi acesta a luat-o într-o parte pentru că acest substrat a fost neomogen și activ. S-a crezut că grămada de resturi de materiale de construcții va fi tare și longevivă, dar în prezența apei din sol unele componente au început să se înmoaie.

Mai nou, molozul se concasează. Bucățile destul de tari care nu au fost zdrobite de ciocane, ajung în amestecuri noi de beton, ciment și nisip. Deci parți din moloz se pot recicla. Sfatul meu este să nu aruncaţi molozul în gradină. Se practică deseori când are loc o construcție. Această practică o să vă facă viaţa un calvar în momentul în care o să doriţi să săpaţi grădina. Indiferent că doriți să folosiți terenul pentru legumicultură sau doar plantarea unor plante decorative. Prin judeţele de Nord-Vest i se mai spune şi moluz.

Ce este șapa pe bază de ciment?

Șapa este un amentec de nisip și ciment care arată ca mortarul, are aproape aceeași compoziție, dar NU este mortar. Ea se folosește în principiu pentru a îndrepta suprafețele orizontale strâmbe. Șapa poate fi autonivelantă sau nu. Indiferent cum ar fi ea nu poate fi folosită ca mortar de zidărie, cel puțin nu corect. Compoziția de șapă poate avea două forme. Prima, cea mai folosită în trecut, este semi-solidă, adică un amestec de ciment, nisip și apă. Această este șapa uscată. Cealaltă, aproape lichidă, numindu-se și autonivelantă, adică se nivelează în gravitație.

[adinserter block=”3″]

Șapa lichidă este cea mai bună variantă pentru încălzirea sub pardoseală pentru că oferă cel mai bun contact între tubul sau firul de termoficare și șapă. Ea este și mai ușor de instalat. Sunt multe pregătiri necesare, dar comparativ cu șapa uscață este superioară din toate punctele de vedere. Șapa uscată se preferă când avem suprafețe mici. Peste 50 de metri pătrați, devine relevant să turnăm sapă lichidă. Voi înlocui această propoziție cu un articol despre cum trebuie turnată o șapă lichidă și vă voi oferi toate detaliile atunci. Șapa uscată va rămâne cuma uitată în timp.

În concluzie, cimentul nu este beton. Cimentul este un praf uscat care intră în componenţa betonului, iar betonul este materialul din care se construiesc clădirile, drumurile, podurile, conductele mari, etc. Din ciment se pot face multe produse, precum chituri, adezivi, etc. Cunoașterea acestor termeni ne va ajuta să avem unele conversații ceva mai precise pe viitor. O să observați că acest articol nu prea are trimite în altă parte. L-am scris pentru a face trimite spre el.