Bun venit pe website-ul Constructosului, denumit în continuare Constructosu’. M-am gândit că sună unic și sugestiv chiar dacă este oarecum incorect gramatical. Site-ul ar trebui să fie un loc unde ajungi când ai o întrebare despre cum să construiești. Probabil o să găsești și alte informaţii pe care eu le-am învățat de-a lungul anilor în timpul unor proiecte de construcții la care am participat. Încerc să scriu un articol în fiecare săptămână, chiar dacă uneori scriu trei pe săptămână și alteori nici măcar unul.
Scriu mai mult iarna pentru că sunt mai liber, iar vara când se construiește și lucrez 84 de ore pe săptămână voi scrie mai puțin sau deloc. Uneori stau acasă în lunile de iarnă pentru că nu am de lucru sau pentru că nu vreau să îngheț de frig stând ud la etajul 30, al unei clădiri de birouri fără ferestre, în timpul celei de-a doua ture de 12 ore din ziua respectivă. Aceasta este varianta revizuită a acestei pagini, un fel de versiunea 2.0. O scriu acum pentru că am un moment de introspecție și cred că o să iasă cel mai bine așa.
Un efort pentru educație
Scopul principal este să educ. Când am început să scriu m-am gândit la mine când aveam 6 ani. M-am gândit la mine înainte de a fi trimis la școală într-o instituție a învățământului postcomunist care mi-a spus constant că sunt prost și care m-a răsplătit aproape constant cu mesajul de validare a notei 4, care ulterior a devenit nota 2, 3 sau 1. În perioada facultății lucrurile s-au schimbat, dar până la terminarea liceului, instituționalizarea mea a fost destul de neplăcută. Abia în facultate și în timpul primului loc de muncă mi-am dat seama că nu știu să scriu corect gramatical.
Lucrul acesta cu analfabetismul funcțional a venit cumva ca o surpriză pentru mine. Până atunci nu îmi pusesem problema pentru că oricum aveam o lipsă solidă de respect față de instituția de învățământ de stat și de oamenii trimiși și plătiți din bani publici să o reprezinte. Pe la 22 sau 23 de ani când locuiam în Londra am început să construiesc rețele electrice. Prima dată de joasă tensiune și apoi de medie tensiune. Mi-a trebuit matematică pentru a înțelege acele lucruri și în procesul de reînvățare ale acelor noțiuni am fost surprins din nou că acele noțiuni au fost predate la școală, fără ca eu să am vreo amintire de ele.
Noțiunile tehnice m-au fermecat ca adult. Toate articolele pe care le scriu, o fac ca și cum le-aș scrie pentru mine la vârsta de 6 ani, adică exact atunci înainte de a fi instituționalizat în școala generală. De la vârsta de 30 de ani, continui să scriu aceste articole în mod constant și mă aștept să continui până în viitorul îndepărtat. Inițial am avut ideea conținutului video, dar nu am prea stat locului și m-am mutat dintr-o țară în alta. Ar fi fost destul de greu să car după mine tot echipamentul foto, video sau audio. Așa că pentru moment am să mă limitez la scris, dar nu mă las de ideea cu conținutul video.
Modul de formulare a conținutului de pe site
Nu sunt un orator foarte bun şi prefer să scriu. Scriu destul de mult și tind să mă repet, dar o fac pentru că spun o poveste. Una care poate fi parcursă din mai multe direcții și de adulți sau copii cu diferite inteligențe și grade de educație. Încerc să îmi limitez articolele la 1000 de cuvinte, pe numărate. Uneori chiar nu este posibil să-mi termin explicația sau proiectul şi mă întind ceva mai mult. Asta înseamnă că o să creez o serie de articole și am publicat câteva pâna acum. Au fost apreciate într-o oarecare măsură.
Am participat la construcția diferitor proiecte de anvergură, precum construcţia centrelor de date, a staţiilor de metrou, a clădirilor multietajate, dar și soluții pentru generare de putere și back-up energetic, hidroizolaţii și elemente structurale. Voi adăuga orice altceva voi învăţa pe parcurs sau orice cred eu că este o informaţie relevantă. Am telefonul cu mine și voi face poze să vă și arăt atunci când pot și când nu îmi scap telefonul în betonul proaspăt turnat sau de la etaj. Este o curbă de învățare și pentru mine și prefer să trec la scris abia atunci când stăpânesc bine informația.
Nu ştiu să contruiesc prost și ieftin, iar asta îmi limitează aria lucrărilor pe care le pot contracta și executa. Știu să construiesc doar foarte bine, estetic, calitativ și legal. Mai toate locurile mele de muncă au fost şantiere pentru bănci, firme de construncţii internaţionale, centrale nucleare, regii autonome de transport feroviar sau feroviar-subteran, companii de telecomunicaţii, aeroporturi sau agenţii de stat. Toate entităţile de mai sus au bugete mari şi standarde de calitate foarte ridicate, de aceea uneori articolele mele vor părea prea dichisite sau chiar exagerate.
La ce mă ajută pe mine acest site?
Mă ajută psihologic. E un fel de jurnal profesional și o terapie în același timp. Cred că reușesc să confirm niște gânduri pe care le am în legătură cu unele proiecte punând în cuvinte niște acțiuni trecute. Construcțiile au fost pentru mine un fel de job temporar sau chiar sacrificiu temporar pentru că aveam nevoie de bani mulți și rapid, iar construcțiile au plătit întotdeauna imediat și bine. Am construit de mic copil. Bunicul meu a fost lăcătuș mecanic și a lucrat la CFR în Fetești, Ialomița. Am locuit la bunici în Câmpia Bărăganului și mi-am petrecut primii 7 ani de acasă lovind menghina cu ciocanul.
La 30 de ani m-am hotărât să mă calific ca sudor după ce am scăpat de condiția psihologică care îmi spunea că o meserie în domeniul construcțiilor ar fi cumva sub mine. Dintre toate ramurile din domeniul construcțiilor în care am lucrat până acum am ales sudura pentru că îmi oferă o speranță mai mare la viitor. Am considerat atunci, că trăim în secolul mobilității și mai consider că oțelul și metalul în general este metoda prin care putem atinge starea tehnică necesară pentru această mobilitate. Și nici nu m-am înșelat. Eforturile mele au fost și sunt rasplătite corespunzător.
Scriu acest text exact la un an după împlinirea unui an în meseria de sudor. Mi s-au deschis dintr-odată o grămadă de drumuri. Faptul că am ales să fiu sudor îmi confirmă mie cel puțin că asta o să-mi fie meseria, adică sacrificiul ală ales care te ajută să-ți plătești facturile, pentru tot restul vieții. Cred că pe la vârsta de 30 de ani am încetat să-mi mai fie rușine că mă urcam în metrou cu salopeta murdară după o zi de muncă. Gata! momentul de introspecție s-a încheiat. Cred că am pierdut 2000 de calorii în timp ce am scris acest text.
Promisiunea față de mine, de mediu, de tine
Un lucru pe care mi l-am promis de fiecare dată când am văzut un documentar despre distrugerea mediului în care trăim, a fost să nu fac la fel. Și concret mi-am promis mie că nu voi cumpăra o mașină alimentată cu combustibil fosil. Am carnet, dar până astazi am reușit să mă țin de promisiune. Am aproape 32 de ani și am reușit să nu dețin absolut niciun vehicul pe carburant fosil. Parte din promisiune însemna că nu voi achiziționa o mașină decât dacă aceasta este electrică. O altă parte din promisiune este că acumulatorii acestui autovehicul trebuie încărcați din surse solare verificabile.
O sursă verificabilă înseamnă panourile solare de pe propria casă. Știam că nu o să rezolv nimic dacă energia electrică provenea de la o termocentrală pe cărbuni. Până acum sunt tot pe jos, cu autobuzul, metroul, trenul și mai ales cu bicicleta. Evit pe cât posibil autobuzul și prefer să-mi folosesc picioarele chiar dacă durează ceva mai mult. Recordul de mers pe jos este de peste 60 de Km și l-am atins în 2015. De atunci nu am mai mers așa de mult pe jos, dar m-am apropiat deseori de recordul personal. Îmi place foarte mult să merg cu trenul. Aș locui într-un tren în mișcare, dacă ar fi posibil.
Pentru mine mașina vine la pachet cu panourile fotovoltaice. Nu se poate una fără alta. Doresc să locuiesc în mediul rural și o să am nevoie de tractor mic sau mediu. Promisiunea se extinde și la tractor. Cred că singurul scenariu în care aș utiliza motorină ar fi în contextul urgenței și a back-up-ului energetic atunci când este absolută nevoie. Tractoarele electrice sunt de mult o realitate, iar când voi avea suficiente panouri fotovoltaice să alimentez unul zi de zi, atunci o să pot spune că pot practica agricultura ecologică, nu doar ”bio”. Cam astea sunt prioritățile mele.
Sunt fixat pe solar și biomasă
Mă interesează să pun casa, garajul, atelierul sub panourile solare, nu panourile solare pe niște construcții. Întreaga abordarea și filozofie ar fi să pun energia pe primul loc. Adică un fel de arbore energetic sub care te așezi noaptea ca să dormi, ziua ca să lucrezi și iarna ca să te adăpostești. Asta înseamnă o schimbare radicală, un start de la zero și o reinvenția a tot ce știm, dar nu a tot ce știu eu. Am stat cu gândurile astea în minte vreo două decenii și acum a devenit realitate. Schimbarea asta radicală vine cu o steluță.
Energia regenerabilă funcționează! Este o noțiune palpabilă care îți poate acoperi nevoile energetice fără să apelezi la alte forme de energie. Însă problema principală este legată de cost. Într-adevăr sunt soluții de stocare a energiei electrice în bancuri de baterii, volante cinetice, baraje, etc. Problema este că ele sunt prea costisitoare pentru moment, iar o persoană cu un venit standard în România, nu își va permite așa ceva. Dezvoltarea României, ca națiunea, ar fi puternic afectată dacă am renunța la infrastructura existentă și ne-am baza dintr-odată doar pe energie regenerabilă.
Însă este posibilă o dezvoltare în sistem dual. Asta înseamnă generare din instalații folovoltaice, completate cu stații de cogenerare. Aceste stații de cogenerare transformă biomasa, de obicei sub formă de peleți, în syngas. Acest gaz este filtrat și este ars în motoare cu combustie internă. Aceste stații de cogenerare au aplicații de la 1 KW și poate ajunge până la 10 MW. Eficiența electrică pentru sisteme bine puse la punct este între 35%, pentru motoarele mici și 45% pentru motoarele mari. Este interesant cum am ajuns de la ”despre mine” la energie regenerabilă….