În lispa sistemelor de îmbinare sunt create niște spații mici sau mari între două piese. Când avem un sistem de îmbinare și un material intermediar care să sigileze acest sistem, vom avea un montaj etanș. Sunt foarte multe situații unde ne dorim să avem un sistem care nu pierde lichid, gaz sau solide de granulație mică. În continuare vom vorbi despre ideea de îmbinare și în special despre nut și feder. Ambele cuvinte vin din limba germană și sunt folosite în special la îmbinarea elementelor din metal sau lemn, deși același sistem se poate utiliza pentru orice alt material. Am să vă explic de ce acest sistem de îmbinare este utilizat în mod special la îmbinarea materialelor flexibile.
Ce este un nut și un feder?
Nutul este un șanț făcut într-o piesă care se întinde pe întreaga ei muchie. Este important ca această tăietură în lemn sau metal să fie continuă și nu întreruptă. Federul este o proeminență prevăzută în lungul muchiei unei piese de lemn sau de metal, care intră în nutul corespunzător al altei piese pentru a asigura o îmbinare perfectă. Spre deosebire de nut, federul poate fi întrerupt, dar dacă nutul este întrerupt, atunci federul nu va avea unde să mai intre, iar piesele nu se vor mai potrivi. Uneori federul este neconectat. Adica avem două părți cu nut, iar federul este un element subțire care intră în spațiul creat de două scânduri cu nut puse una lângă alta. Aceste lucru este foarte des întâlnit la construcția de mobilă.
Nutul este întotdeauna un pic mai mare decât federul și se caută o potrivirea în concordață cu sistemul ales. Uneori se amplasează silicon, cauciuc, hârtie, materiale textile sau chiar adeziv între nut și feder. Sistemul este destul de cunoscut la pardoseli de lemn, lambriuri, ferestre, fațade, parchet, etc. Nutul și federul este dispus deseori pe toate muchiile unei scânduri. Cu cât scândura este mai lungă cu atât trebuie să ne gândim că un nut poate primi sau respinge federul la dilatări și contractări. Deseori nu se înțelege motivul atunci când o pardoseală dezvoltă fisuri vizibile chiar dacă acesta are nut și feder. Dacă schimbarea dimensională a elementului din lemn sau metal este mai mare decât lungimea federului, atunci crăpătura va fi vizibilă. În această situație se subînțelege că și etanșeitatea a fost întreruptă.
Cum arată un feder introdus într-un nut?
Întotdeauna federul este introdus în nut. Uneori acestui sistem i se mai spune sistem mamă-tată, chestiune adaptată tot din cultura germană. Versiunile acestui sistem sunt așa de numeroase încât se fac confuzii în privința denumirii lor. Unele nu arată ca nut și feder, iar unele sunt repetitive, adică au mai multe nuturi și mai multe federe. O să observați aceste sisteme la casele confecționate din lemn masiv care seamănă cu casele din bușteni. În alte situații nutul și federul sunt ascuțite. Federul are forma unui triunghi, iar nutul are forma unui șanț care se îngustează cu adâncimea. Unele forme au o aplicabilitate mai bună decât altele pentru productivitate, rapiditate la montaj și preț.
În imaginea de mai sus aveam un sistem de îmbinarea a parchetului cu nut și feder. Fiecare șipcă de lemn are un sistem de nut și feder adiacent, iar întreaga muchie este frezată pentru a se îmbina cu un nut sau cu un feder în plan. Parchetul este montat pe o pardoseală din PAL. Aceste pardoseli au și ele un nut și un feder mult mai mari și sunt îmbinate și lipite cu bandă adezivă pentru o pardoseala care nu scapă aer. Piesele de lemn sau metal scurte au nevoie de un feder și implicit de un nut mai scurt decât cele lungi. Vă repet acest lucru pentru că uneori parchetul poate fi afectat de mișcare substratului ca în acest caz. Sunt foarte multe lucru interesante despre acest sistem, dar pentru moment mă voi opri la aceste noțiuni generale.