Am scris mai mult articole despre sisteme termice. Aceste articole au utilizat niște termeni pe care eu le-am tot văzut în mediul online românesc. Multe dintre ele sunt absolut aberante, fiind inventate pe loc, în timp ce limba română are deja un alt cuvânt pentru acel obiect. Pentru că doresc să-mi găsiți articolele pe motoarele de căutare, am jucat și eu acest joc retardat, unde iei un cuvând dintr-o limbă străină și îl transformi într-un fel de „furculision”.
Nu este o compunere lingvitică sau o introducere în vocabular al unui cuvânt nou, ci pur și simplu o inepție care crează confuzie și durere. În acest articol am să explic acești termeni, felul în care se utilizează corect, dar și o explicație legată de cuvântul străin de la care s-a plecat, atunci când a avut loc invenția. Unde fel de invenție a cuvintelor când ți-e lene să-l întrebi pe Doru Instalatoru’ sau să citești în dicționar.
Ce este un cazan sau un boiler?
Un cazan și un boiler sunt aproximativ același lucru. Boilerul vine din limba germană și este o utilizare mai nouă. Cazanul vine din limba turcă și este un cuvânt mai vechi. Pentru că este ceva mai vechi, cazanul denotă un rezervor de apă caldă cu încălzire proprie. Un fel de recipient cu o gaură sub sau în acel vas, care încălzește apa înainte să faci baie. Un boiler face acelați lucru, doar că are mai multe întrebuințări domestice, comerciale și industriale. Spun asta pentru că un boiler poate face abur, genul de abur care mișcă turbine.
De exemplu, o locomotivă pe abur are la bord un boiler, nu un cazan. Cazanul poate doar să încălzească locomotiva, nu să o miște. O termocentrală va avea unul sau mai multe boilere care produc abur și acel abur va alimenta niște turbine pentru a produce electricitate și agent termic. Un cazan produce doar agent termic, adică apă caldă între 30℃ și 90℃, rareori până la 120℃. Cazanul este dreptunghiular sau cubic, de regulă. Boilerele sunt întotdeauna cilindrice, chiar dacă uneori au o carcasă pătrățoasă. Recipientul sub presiune din interior este cilindric.
O să auziți termenul de cazan pe lemne, sau centrală termică pe lemne. Majoritatea centralelor termice pe lemn din mediul rezidențial, vor fi dotate cu cazane. Chiar dacă ele vor putea să producă și abur, ele vor fi ținute le o temperatură sub 120℃, pentru a păstra un grad de siguranță și pentru a reduce supravegherea și mentenanța. Centralele termice comerciale sau a celor rezidențiale din mediul agricol vor fi centrale mai mari, amplasate în locuri special amenajate, nu în casă. Aceste centrale vor produce și abur pentru turbine de cogenerare, sere și instalații agricole sau pentru procese de producție.
Ce este o centrală termică?
O centrală termică NU este o sobă. Soba este un fel de cutie închisă, cu două găuri, în care faci focul. Un șemineu este o sobă în care una din găuri e foarte mare. O centrală termică este un sistem format dintr-un cazan sau un boiler și o sumedenie de alte accesorii atașate acelui cazan sau boiler, după nevoi. O centrală termică nu funcționează singură. Ea are nevoie cel puțin de un distribuitor, niște țevi de la acel distribuitor la radiatoare și bineînțeles, de radiatoare. Acela nu este calorifer, ci doar radiator. Vă explic mai jos motivul pentru această confuzie.
Centrala termică este relativ simplă și compactă dacă este alimentată cu gaz sau curent. Astfel de centrale sunt relativ ieftine de achiziționat și scump de alimentat. Când am scris despre surse de energie pentru o locuinţă sau gospodărie, am explicat cam cât de scump este curentul și gazul în comparație cu biomasa. Pentru soluții mai ieftine, vom avea o centrală termică cu mai multe elemente. În primul rând vom avea nevoie de un rezervor de apă caldă. Acest rezervor de apă caldă se numește calorifer. Nu vă panicați, am să vă explic un pic mai jos de ce.
Centrala termică are nevoie și de țevi, pompă sau pompe de recirculare, vas de expansiune, valve, uneori de buncăr de combustibil și buncăr de cenușă, senzori de temperatură, etc. De aceea îi zice centrală, adică un termen umbrelă pentru tot acest sistem. Eu folosesc termenul de centrală interschimbabil cu cel de „sistem termic” sau „sistem de termoficare”. Mediul de transport al căldurii se face cu apă, prin două țevi tur și retur, dar mai există și alte tipuri de transfer. Am să vă povestesc cu altă ocazie. Vă puteți abona la newsletter și să primiți un mail de fiecare dată când voi scrie un articol.
Ce este un calorifer, un calorifier sau un radiator?
Termenul vine din limba franceză și înseamnă un fier care ține calorii. Înainte, în Franța, se utiliza o sobă masivă din fontă/fier, care avea asupra ei un radiator. Acest obiect era un fel de cazan, dar nu avea apă, deci nu era cazan, ci mai de grabă o sobă glorificată cu radiator exterior încorporat. În limba franceză, la fier se spune „le fer”, adică fer-ul ală mare și gros care ține căldura. Avea același rol pe care îl are acum un rezervor de apă caldă. Deci denumirea oficială a obiectului care „ține” căldura este de calori-rezervor-în-fier sau calorifer, având în vedere că sunt făcute tot din fier/oțel.
Pe vremea aia oamenii credeau că fierul înmagazinează mai multă energie termică ca apa. În continuare sunt oameni care cred asta, chiar dacă căldura specifică a apei este mai mare ca cea a fierului. De aceea s-a renunțat la radiatoarele groase din fontă sau la calorifere masive și s-a mers pe calori-rezervoare-cu-apă. Adică niște rezervoare cu cât mai multă apă, un material gratis, și cât mai puțin fier, un material de sute de ori mai scump. Radiatoarele din tablă, cu multă apă înmagazinată, sunt bune pentru că extind capacitatea de înmagazinare calorică a întregului sistem, dar sunt impractice. Am să explic asta într-un articol viitor.
La noi în țară, mai circulă și termenul de calorifier. Motivul este că s-a renunțat la fer-ul din franceză și s-a pus fier-ul din română. De aceea o să întâlniți doi termeni, calorifer și calorifier, cu i. Dacă ar face și englezul la fel, el i-ar spune calorIron sau calori-iron, dar ei îi spun acestui rezervor water buffer sau water tank, după cealaltă funcție pe care o are acest rezervor de apă. Cuvântul buffer, din limba engleză, ne duce la următorul nostru cuvânt tâmpit, anume „puffer”.
Ce este puffer-ul centralei termice și care este rolul lui?
Ca obiect, este fix caloriferul de care am vorbit mai sus. Pufferul este un termen foarte incorect și odios pentru rezervorul de apă caldă. Pentru a vă explica cum stau lucrurile cu acest rezervor de apă numit calorifer, am creat un articol separat și vă recomand să îl citiți cu atenție. El poate fi un rezervor amplasat în interior, în exterior sau poate fi o serie de rezervoare cu amplasări diferite. Pufferul ori rezervorul cu apă caldă, are un rol important, care ține de siguranță. Cazanul cu combustibil solid, adică lemn, arde cu gazificare. Asta înseamnă că în camera secundară de ardere sunt temperaturi de peste 1100℃.
Fără acest rezervor care să acționeze ca un amortizor sau buffer de energie termică, cazanul ar putea să devină boiler fără să vrea. Moment în care valva de presiune s-ar declanșa și o serie de ventilări de abur ar reduce presiune din cazan. Dacă nu va face acest lucru, un dacă important, atunci cazanul devenit boiler sau boilerul, va exploda violent. Cu cât mai mare puterea, cu atât mai mare explozia. Boilerul are de regulă o formă rotundă ca să reziste la presiuni mai mari, tipice instalațiilor de aburi, cazanul nu. Cazanele se vor deforma înainte să explodeze.
Dacă există rezervor de apă bine dimensionat, acest rezervor menține o temperatură sub 100℃, tipic 90℃ pentru lichidul din pereții drepți ai cazanului, iar în rezervor, temperatura nu trebuie să depășească 90℃. Aia e limita. Dacă rezervorul centralei termice este prea mic, atunci sistemul de protecție a centralei se va declanșa, prin acea valvă de presiune. Dacă valva de presiune s-a blocat, atunci o să tot ziceți puffer, puffer, puffer, sau nu o să mai ziceți nimic, niciodată. Un fel de mort. Vedeți? Tot din franceză.
De ce este incorect să spunem calorifer la radiatoare?
Prin secolul 19, acel rezervor de apă caldă numit calorifer NU exista. Însă existau niște radiatoare foarte mari și grele din fontă, conectate cu țevi la cazanul pe cărbuni, cu rolul de a înmagazina cât mai multă energie termică. Acest cazan nu funcționa tot timpul, mai precis se stingea focul când se termina cărbunele. Mai precis, asta se întâmpla în timpul nopții, ca la o sobă. Logica din spatele radiatoarelor grele și multe era să încălzească camera din inerția termică a metalului din care era făcut radiatorul.
Aceste radiatoare din fontă aveau și o cantitate destul de mare de apă în ele. Avea sens să spui că rolul de înmagazinare a puterii calorice în acele calorifere-radiatoare, era comparabil cumva cu rolul parțial al caloriferului-rezervor. Mă exprim foarte greu pentru că încerc să schimb percepția. Încerc să spun că în momentul de față, radiatoarele nu mai înmagazinează mai deloc energie termică. Deși ar putea, dar am avea niște radiatoare cu o cantitate mare de apă îl ele.
Când spun cantitate de apă, atunci mă refer la cantități de peste 250 de litri. 20 de astfel de radiatoare într-o casă de 150 mp și uite așa nu am mai avea nevoie de calorifer-rezervor. Un astfel de radiator ar costa mult mai mult decât un rezervor cu aceeași capacitate și am crea niște șocuri termice în spațiu de locuit. Pe noi ne interesează să eliberăm energie din rezervor în 12, până la 72 de ori, nu să ne sufocăm de căldură, până ni se sparg buzele. Un radiator bine conceput, disipă repede energia termică și conține puțină apă. Sper să mă fi făcut înțeles.
Concluzie și niște detalii finale despre accesoriile sistemelor termice
Am încercat să păstrec articolul scurt. Voi reveni asupra acestor termeni și cred că voi scrie astfel de articole și pentru alte cuvinte greșit utilizare sau inventate. Vreau să vă mai spun că putem avea o sobă care a fost transformată într-un cazan, sau un cazan cu formă cilindrică care poate fi utilizat și pentru a face abur, atunci când se dorește. Sunt cazane cu o masă de apă enorm de mare. Adică cazane care nu au nevoie de un rezervor de apă caldă. Sunt practic două elemente în același corp.
Apoi, unele boilere au unele sisteme de răcire prin condensare, iar energia termică este aruncată în atmosferă, nu se înmagazinează într-un rezervor. Acele boilere mari, precum o termocentrală pe cărbuni sau o centrală termonucleară, cu rolul de a produce energie electrică, iar un rezervor de apă caldă proporțional nu ar face sens economic. Ar fi nevoie de ceva de mărimea unui ditamai lac de acumulare. E mai greu să termoizolezi asemenea structuri.
Unele cazane, precum cele cu care se face țuică, par cilindrice, dar sunt doar rotunde și nu se poate face abur la presiuni mari, așa că nu încercați. Acela este doar un cazan, nici măcar nu sunt sudate, ci doar cositorite. Radiatoarele moderne au o cantitate de apă neglijabilă, o disipare cât mai mare posibil și un design tot mai compact. Centralele termice pot combina o sumedenie de produse pentru a atinge un scop, un preț și pentru a acomoda diferite situații, nu există ceva absolut standard.
Foarte bun articolul, a mers brici la cafeaua de dimineață.
Merci, la cafea l-am scris și eu.
Deși a fost scris la o cafea, cred ca documentarea a luat mai mult timp…Multumesc, mi s-a părut tare interesant chiar dacă sunt femeie.ps Tot la cafetitor sunt! Cafetitor= citire la cafea:))