Scriu acest articol pentru a ridica niște întrebări și pentru a continua cu niște răspunsuri. Se știe că betonul și oțelul sunt materiale care nu ard. Totul ține de temperatura pe care incendiul o crează. De regulă, un incendiu are temperaturi de 600 grade Celsius, iar unele pot ajunge până la 2000 de grade Celsius. Mai ales dacă în clădire sunt stocate materiale precum cărbuni, combustibili solizi sau alte derivate petroliere solide precum plasticul, vopsele, etc. Dar repet, de regulă temperatura unui incendiu într-o locuință nu depășește 600 de grade Celsius.
Să vedem ce înseamnă acest lucru pentru a clădire de beton armat. Aici mă refer la o clădire cu pereții din beton monolit și armătură din oțel îngropată în acest beton. Pentru clădirile din beton compuse din bolțari și grinzi de oțel expuse povestea este total diferită. La fel și cu structurile de beton armat produse din prefabricate. Dacă punctele de conexiune din oțel care țin prefabricatele împreună nu sunt protejate, atunci acele conexiuni sunt mai vulnerabile.
Ce se întâmplă cu betonul când este expus la temperaturi de 600 de grade Celsius?
În timpul unui incendiu, bunurile dintr-o cameră vor arde timp de 20 de minute. După 20 de minute, temperatura de 600 de grade Celsius urmează să scadă gradual. Cutiile de valori în care păstrezi banii, actele, bijuteriile sunt de regulă făcute pentru un incendiu de 30 de minute. Producătorii de seifuri știu că un incendiu nu arde la capacitate maximă mai mult de 30 de minute. Astfel, betonul din structură va fi supus la temperatură de 600 – 650 de grade timp de maxim 30 de minute. Să nu ne întrebăm ce se întâmplă cu beton la 600 de grade Celsius pentru că depinde prea mult de tipul de beton folosit.
Vreau să vă spun că betonul NU trebuie expus la aceste temperaturi mari și avem și două modalități pentru a face asta. În primul rând putem proteja pereții de beton cu rigips. Rigipsul este un excelent izolator de temperaturi extreme. A doua modalitate este panoul de vată bazaltică pe care îl putem utiliza la interior și la exterior. Vata bazaltică rezistă la temperaturi de 600 până la 1000 de grade Celsius. Ea continuă să izoleze și după incendiu. După ce focul s-a stins, în funcție de eveniment se pot demola pereții și tavanul de rigips și se pot arunca. Evident că apoi se pot instala alți pereți de rigips și alt tavan.
Despre renovarea unei case din beton armat care a fost scorojită de un incendiu vom discuta un pic mai jos. Unii arhitecți și constructori de case de lemn trec peste argumentul rezistenței locuințelor din beton cu argumentul că oricum nu mai poți să mai utilizezi o structură din beton armat în care s-a produs un incendiu. General vorbind, acest argument este cât se poate de fals, dar mai sunt și excepții în funcție de temperatura atinsă de incendiu și de durata lui. Însă în concluzie, nu se întâmplă mai nimic cu betonul când este supus la un incendiu rezidențial normal.
Protejarea pereților de beton armat în timpul incendiului
Personal sunt un mare fan a gips-cartonului. Înainte de inventarea gips-cartonului, soluția era gletul. Gletul este gips amestecat cu apă într-o pastă care se poate întinde pe perete. Manopera este mult mai scumpă în cazul gletului. În ambele cazuri, adică glet sau gips-carton, avem o protecție termică foarte bună pentru peretele din beton armat. Însă rigipsul crează și o barieră de aer între perete și beton. Rigipsul anti-incendiu oferă o protecție timp de 4 ore pentru pereți și 3 ore pentru tavan. Pardoseala camerei în care are loc incendiu este de regulă cea mai rece suprafață.
În spațiul dintre peretele de beton armat și placa de gips-carton de poate se poate introduce vata bazaltică așa cum am menționat mai sus. În acest caz peretele este absolut protejat atât timp cât vata bazaltică este securizată cu dibluri și mortar de beton peretele de beton. Vreau să considerăm că peretele de beton armat nu este protejat. El este expus total. Cantitatea de combustibil dintr-o locuință este prea mică pentru a duce o structură masivă din beton armat la o temperatură suficient de ridicată precum cea de 600 de grade.
Încercați să luați o torță cu propan și să încălziți un perete e beton armat la o temperatură de 600 de grade Celsius. O să aveți nevoie și de un pistol cu infraroșu care măsoară temperatura. Betonul este un material care disipă foarte repede energia termică. În unele încăperi de birouri este foarte posibil să avem destul combustibil pentru a topi grinzile cu zăbrele din oțel sau europrofilele. Însă pentru a aduce o structură din beton armat de 3-500 de tone la o temperatură de 600 de grade celsius în 20 de minute este nevoie de o cantitate calorică impresionantă.
Ce se întâmplă cu locuința din beton armat care a luat foc?
O structură care a luat foc poate fi curățată și renovată. De cele mai multe ori, cea mai evidentă lipsă într-o structură de beton armat care a luat foc este partea de acoperiș. Acoperișul cu șarpantă de lemn nu scapă. Pentru terasele acoperite cu carton bituminos daunele structurale sunt mai puțin evidente sau inexistente, dar învelitoarea va fi complet distrusă. O casă din beton armat care a ars poate să-ți ofere un loc în care să locuiești la câteva săptămâni după eveniment. Practic vom rămâne cu structura intactă, însă toate celelalte instalații și elemente constructive vor avea nevoie de înlocuire.
În unele cazuri în care s-au utilizat uși anti-incendiu este posibil ca doar o parte din construcție să fi fost afectată. Situație în care locuința poate fi locuită în continuare. Ușile anti-incendiu împiedică răspândirea incendiului timp de până la 90 de minute. Adică o perioadă de timp suficient de mare pentru a consuma tot combustibilul din interiorul unui imobil rezidențial.
Vreau să fac o precizare importantă. În cazul incendiilor rezultate din cauza unei explozii povestea este total diferită. Clădirile de beton armat sunt afectate de exploziile puternice. Dacă situația este cea în care a explodat o butelie de propan și apoi s-a produs un incendiu, atunci acel caz nu mai face obiectul acestui articol. Mai mult decât atât, în cazul exploziilor puternice este posibil ca orice măsură de protecția a structurii de beton să fie total distrusă. Rigipsul este zdrobit, vata vazaltică este zburată în totate direcțiile, ușile anti-incendiu sunt aruncate în curțile vecinilor, etc. Aceleași lucruri se pot întâmpla și în cazul exploziilor care nu produc incendii direct sau indirect.
Cum prevenim temperaturile mari în cazul unui incendiu?
Vă spuneam că betonul și oțelul nu ard. Cel puțin ele nu arg la temperaturile prezente în timpul incendiului. La temperaturi 20-50.000 de grade Celsius, oțelul se va vaporiza instant. Zici că se gazifică. Dacă doriți să vedeți cum se întâmplă acest lucru, atunci încercați să tăiați cu plasmă. Important este să avem o cantitate de confustibil în locuință care nu ajută incendiu să ardă pre puternic. Astfel de măsuri pot fi schimbarea mobilei de bucătărie din lemn cu una din inox. În bucătărie își au locul majoritatea incendiilor și exploziilor dintr-o locuință.
O altă măsură este evitarea lambriului de lemn pe pereți. Lambriul poate fi o sursă calorică destul de mare. Covoarele și preșurile pot fi și ele o sursă de combustibil și de materiale toxice care produc mult fum în timpul unui incendiu. În imaginea de mai jos avem o parcare supraetajată care a luat foc. Din cauza combustibilului din rezervoare și a mașinilor pline de plastic și cauciuc de sub placă, planșeul de betonul a ars. Puteți observa găurile în pardoseala de beton. Armătura a rămas acolo și se pot observa plase subțiri în aria găurilor.
Recomandarea mea, mai ales în cazul unei structuri de beton armat este că încercați încălzirea sub pardoseală și să evitați aceste materiale de izolare între picioare și pardoseli. În articolul Aspecte privind încălzirea prin pardoseală o să vedeți că o încălzire prin pardoseală o să vă scape de covoare și de praful asociat cu ele. Într-o casă curată și organizată inteligent nu prea are ce să ardă. Chiar și explozia poate fi mitigată dacă se utilizează o fereastră mare la bucătărie, diafragmă de beton a camerei și o ușă capabilă să suporte explozia fără să fie mutată din loc.