Să nu lăsaţi niciodată pe cineva să va spună că o reţea electrică nu poate fi executată pe aluminiu (Al). Aluminiul are un preţ de trei ori mai mic decât cel al cuprului, iar o reţea electrică din aluminiu poate funcţiona la fel de bine ca una din cupru (Cu). Instalaţia electrică din aluminiu are o reputaţie proastă pentru că este mai dificil de instalat şi un pic mai periculoasă dacă este pusă în operă greşit. În continuare vom vedea motivele pentru care spun acest lucru și ce putem face pentru a depăși aceste limitări.
Toate blocurile construite în perioada socialistă au fost construite cu un standard de calitate foarte scăzut. Rețelele electrice construite pe vremea aceea nu prea au fost construite prost, doar că în momentul în care s-a proiectat rețeaua, utilizatorii aveau zece becuri, un frigider, o mașină de spalat, un radio, un televizor și un uscător de păr. Nu existau calculatoare puternice, aer condiționat, cuptor electric, centrală de apartament pe curent și fel de fel de roboți de bucătărie, iar aici includ și mașina de spălat vase.
De ce nu se mai folosesc conductorii subțiri din aluminiu?
Una din principalele probleme ale conductorilor din aluminiu o are secțiunea prea redusă pentru consumul existent. O priză are o limită de 16A, iar un cablu de aluminiu cu secțiunea de 2,5 mmp, are limita tot de 16A. Dacă am utiliza un conductor de 2,5 mmp într-un circuit separat de la punct la punct, îngropat indirect în perete și protejat de o siguranță de 16A, atunci acel circuit electric va avea o durată de exploatare de peste 50 de ani. Problema este că toți am schimbat siguranțele mici cu unele mai mari, fără să schimbăm și conductorii.
A doua problemă principală este legată de oboseala metalului. Aluminium este un metal care obosește mai repede decât cupru. Dacă flexăm sau îndoim prea mult cablurile, acestea se rup. În imaginea de mai jos avem o tijă din lamele de aluminiu. Puteți să observați că din cauza vibrației transformatorului, dar și a ciclurilor de dilatare și contractare termică, a apărut oboseala metalului. Nu doar laminarea exterioară s-a rupt, ci și unele interioare. Cam așa se întâmplă și cu conductorii de aluminiu când sunt flexate prea des.
A treia priblemă este oxidul de aluminiu. Oxidul de aluminiu, care se formează pe partea neizolată a conductorului este o pudră inflamabilă. Pulberea de oxid de aluminiu se foloseşte sau se folosea la artificii, pentru anumite efecte de culoare. Utilizarea unui conductor lițat din aluminiu, suferă de aceleași probleme ca un conductor lițat din cupru, așa cum am spus când am explicat de ce în instalațiile fixe se utilizează conductori solizi și nu lițați. Deci musai, conductorii de aluminiu trebuie să fie acoperiți și din metal solid. Despre asta vă explic în continuare.
Montarea corectă și sigură a conductorilor din aluminiu
Montajul conductorilor de aluminiu, nu diferă de cele de cupru. Diferența este că cele de cupru îți permit mai multe greșeli. Un conductor de cupru utilizat în instalațiile fixe pornește de la 1,5 mmp, în timp ce un conductor de aluminiu pornește de la 2,5 mmp. Asta înseamnă că raza de curbură a conductorilor este mai mare și trebuie să evităm construcția unor tuburi abrupte și prea înguste. Cu cât conductorii cresc în grosime, cu atât izolația este mai solizitată mecanic, dar la aluminiu mai intervine și riscul de oboseală a metalului.
Un alt sfat specific conductorilor de aluminiu, dar care este binevenit și la cele de cupru, are legătură cu felul în care alegeți să organizați tuburile fixe ale instalației electrice. Încercați să evitați aglomerarea lor, dar și întreruperea conductorilor. În timp s-a constatat că majoritatea incendiilor electrice au avut loc la conexiuni, și că porțiunea de cablu care stă în tub sau copex este cel mai puțin afectată de îmbătrânirea izolației. Tuburile îngropate în tencuială sunt întotdeauna preferate, iar cele din oțel galvanizat sunt superioare celor din PVC.
Conexiunea în prize și dozele de deviație sunt foarte importante. Încercați că utilizați produse dedicate de conectate a conductorilor și să renunțați la clasica răsucire. Dacă aveți un conductor de aluminiu de 2,5 mmp, protejat de o siguranță de 16A, atunci deja nu mai este loc de înădiri, deviații și conexiuni pe traseul de la panou la priză. Ori dedicați doi conductori pentru fază și nul doar pentru acea priză, ori sărăți la următorul pas, adică la conductorul de 4 mmp.
Cablurile de energie sunt construite aproape exclusiv din aluminiu
La un apartament, poate nu merită să facem acest compromis şi vom merge pe cupru. Așa am făcut și eu la propriul apartament, atunci când l-am renovat. Însă, pentru reţelele electrice din mediul rural, din curte sau de pe stradă, aluminiul este soluția. Un alt exemplu, într-un hotel cu 1000 de camere, 5-8 prize în fiecare cameră şi reţea de distribuţie pe multe etaje, aluminium poate fi o soluţie foarte atractivă. Spun asta pentru că una e un buget de 200.000 de euro pentru aluminiu şi altul cel de 600.000 de euro pentru cupru.
În mediul rural, unii dintre noi avem case, amplasate pe terenuri lungi și ne interesează să avem curent electric la toate terenurile de pe proprietate. Dacă am încerca să utilizăm conductori groși din cupru, prețul ar putea depăși întreaga valoare a proprietății. Cablurile de energie sunt aproape exclusiv construite din aluminiu. Cele până în 25-35 mmp sunt solide, iar cele mai groase sunt multifilare. Am explicat în mod special care este diferența între conductorul multifilar și cel lițat, pentru a nu face confuzii cu cea am explicat mai sus.
De la contor la transformator, mai ales pentru mediul industrial cu consum mare, cablurile groase de cupru sunt stupid de scumpe, aluminiul fiind singura soluţie, din punct de vedere economic. Pe viitor am să scriu un articol cu un exemplu de calcul pentru a vă arăta ce diferență mare de preț este între cablarea unei hale metalice cu conductori de cupru și cu conductori de aluminiu. Am deja acest calcul pe foaie și concluzia este că recuperezi banii abia în 20 de ani când mergi pe cupru. Presupunând că nu mai sunt necesare alte reparații la rețea.
România dispune de foarte mult aluminiu și mai puțin de cupru
Industria construcțiilor consumă cel mai mult cupru, iar cea energetică consumă cel mai mult aluminiu, iar industriile bazate pe cupru sunt destul de vulnerabile. Deși putem produce suficient cupru pentru a satisface producția internă, nu prea o putem face la niște prețuri competitive pentru export. De aceea suntem destul de vulnerabili în fața fluctuațiile de preț, când vine vorba de produse confecționate din cupru. La noi în țară există o singură mină de cupru, la cariera de minereu de cupru Roșia Poieni, care produce anual vreo 5000 de tone de cupru.
Asta înseamnă cam 0,250 grame pe cap de locuitor. Chile, cea mai productivă țară cu o populație egală cu a noastră, produce aproximativ 285 de kg de cupru pe cap de locuitor. Cu alte cuvinte, cuprul pe care îl cumpărăm vine de pe partea cealaltă a globului și este încărcat de costuri vamele, de transport, taxe, impozite și profituri. Aluminiul are cel mai mult sens, ori de câte ori îl puteți utiliza în proiectele voastre. Pentru România, o țară cu o putere de cumpărare destul de scăzută, este mult mai relevant să utilizăm aluminiu, acolo unde se poate.
Pe lângă faptul că aluminium este un material mai ieftin pe piața internațională, nici nu trece prin așa multe mâini. Astfel o să puteți achiziționa cabluri și conductori de o calitate mai bună, cu o izolație mai bună și să susțineți locuri de muncă în România. Pe de-o parte, aceste locuri de muncă generează sume la buget din taxe și impozite, justifică nevoia de infrastructură de producție și transport, scade șomajul și crează un fel de scop în viață pentru niște oameni care altfel nu ar avea un loc de muncă.