Vreau să explic câteva noțiuni care cred eu că vă va ajuta să faceți decizii mai bune la turnarea fundațiilor. Fundația din beton este utilizată aproape exclusiv și are rost să vorbim despre ea în particular. Încercând să înțelegem contactul între talpa fundației din beton și solul de fundare, voi explica despre betonul nearmat de egalizare, distanțieri de beton, hidroizolație, termoizolație și inserții, precum și unele idei despre interacțiunea solului cu diferitele tipuri de fundație. Toate aceste cunoștințe au ca rol înțelegerea transmiterii încărcării totale a clădirii prin contactul cu solul de fundare.
Înțelegerea corectă a contactului între talpa fundației din beton și solul de fundare ne va dicta și pașii necesari atunci când construim. Aici doresc să ajung cu explicația, pentru că observ că cei care construiesc cu forță de muncă nespecializată sau neinstruită, fac niște fundații care nu respectă proiectul sau care au proiecte mai dificile și nu le pun corect în aplicare. Acum voi explica situația și felul în care putem face lucrurile mai bune, încă de la etapa de proiect a construcției. Când lucrăm sub cota zero, avem de înțeles niște forțe extraordinare atipice corpului uman.
Betonul de egalizare dintre sol și fundație
Fundația nu trebuie turnată niciodată în sol. Iar solul de fundare nu trebuie niciodată să fie cel săpat fără să fie bătătorit și aditivat cu nisip și agregate. Când turnăm fundația vom urmări să rupem capilaritatea. Am explicat acest proces la stratul de pietriș și ruperea capilarității de sub elementele de beton armat. Capilaritatea se va rupe între betonul de egalizare și sol, în jos. În sus, pregătirile pentru fundație pe care le va ține betonul de egalizare, se vor face pe un nivel drept și uscat. Pregătirile presupun hidroizolație, distanțieri, inserții, cofraje, armătură și la urmă betonul.
Singurul rol al acestui beton de egalizare, care poate fi între 30 și 150 mm, va fi să susțină greutatea elementelor de pregătire și să rămână curat și intact până la turnarea betonului. El nu este armat și nu este construit dintr-un beton tare. De fapt, deseori este construit din cel mai slab beton, C8/10 și cu agregate mici, pentru a se putea așeza în straturi subțiri. Uneori, acest beton de egalizare se face pe șantier, din pământ și ciment. Nu recomand asta, dar este acceptabil în funcție de solul pe care îl aveți la adâncimea de fundare.
Betonul de egalizare este un pic mai slab decât betonul utilizat la fundație, singura diferență fiind că acela este armat. Odată cu continuarea construcției și încărcarea clădirii, betonul de egalizare se va sparge și se va transforma într-un sol nisipos, iar asta este în regulă. Rolul lui încetează după ce fundația a fost turnată și îngropată, dar betonul de egalizare trebuie să existe pentru acele 4-6 săptămâni, din momentul în care a bătătorit solul excavat și momentul în care am terminat cu fundația și am ieșit din sol.
Săpătura fundației până la adâncimea potrivită
Când am explicat ce este adâncimea de îngheț și cum ne raportăm la ea, am spus că este nevoie să săpăm un pic mai mult sub adâncimea MAXIMĂ. Apoi, în acea adâncime suplimentară vom amplasa stratul de pietriș pentru ruperea capilarității, iar peste acesta betonul de egalizare. Cert este că talpa fundației trebuie să fie amplasată sub adâncimea maximă de îngheț. Ca să putem face asta, vom avea nevoie de o săpătură cu 200-300 de mm mai adâncă ca adâncimea de îngheț, pe care o puteți observa în studiul geotehnic.
Ne interesează să avem un strat de rupere a capilarității cât mai drept pe toată suprafața săpăturii, pentru a obține o fundație cât mai dreaptă și nivelată. Dacă fundația nu are valuri, atunci contactul cu solul e mai bun, iar încărcarea este uniformă pe toată talpa fundației. Pentru o fundație continuă sub ziduri și stâlpi, ne dorim ca această talpă a fundației să fie cât mai mare posibil și să aibă loc la o adâncime cât se poate de mare. La polul opus, fundațiile pilonate n-au nicio legătură cu această talpă de contact între sol și beton.
La o fundație pilonată, forțele care provin din încărcare se vor transmite adânc în sol. Nu există încărcare în solul care stă lângă zona de contact între fundație și pilon. Însă, acea fundație există, “ca să poată primi pilonul”. Asta înseamnă că avem nevoie de un strat de egalizare pentru a arma fundația și avem nevoie de un strat de pietriș ca să rupem capilaritatea. O fi ea o fundație pe piloni, dar fundația îngropată are nevoie în continuare de un spațiu în care să se construiască și de protecție în fața umezelii.
Fundația de sub pereții și stâlpii structurali
Fundația este văzută ca un element perimetral și deși uneori ea are un rol de centură în jurul clădirii, rolul ei este de a descărca forțele de deasupra, în sol. Asta înseamnă că toate elementele structurale vor avea fundație sub ele, sau un alt element structural care va intermedia acest transfer de forțe. Deseori văd că elementele de fundație din interiorul, dar mai ales din exteriorul perimetrului, sunt lăsate ca niște elemente care nu țin de fundație. Deși ele sunt niște elemente similare cu cea a fundației perimetrale, fie că sunt conectate de ea sau nu.
De aceea am ținut neapărat să vă explic că pregătirea solului pentru fundare, stratul de pietriș, etc., trebuie făcut similar pentru toată suprafața construită. Apoi elementele de fundare sunt amplasate pe acest sol și au rolul de a prelua încărcările și a le descărca în sol fără să sufere tasări inegale, adică o parte a fundației să se scufunde în sol mai mult ca altă parte a ei. Tasările egale sunt normale, iar atât timp cât ele sunt ținute în anumite limite, clădirea va fi exploatată decenii sau chiar secole. Însă dacă pregătirea contactului este diferită, atunci apar tasările inegale.
Fundațiile din beton armat continue sub ziduri au avut deseori cele mai bune rezultate. Spun asta datorită interconectării elementelor structurale și a felului în care răspunde anumitor evenimente de tasare. Însă uneori ele sunt prea scumpe pentru a fi considerate pentru un proiect, mai ales la casele mici și ușoare.