Cum funcționează corect o fosă septică?

Apa menajeră este rezultatul folosirii apei potabile sau chiar a apei de ploaie în activităţile casnice și comerciale. Aceste activități includ gătitul, spălatul și evacuarea din spațiile sanitare. Apa rezultată conţine materii solide de natură minerală şi organică, în special compuşi ai azotului şi ai fosforului. Ea este preluată de tubul de canalizare al locuinței, cel mai probabil cu diametru de 110 mm şi ajunge în tubul de canalizare din spatiul public. În condiţiile în care nu putem beneficia de servicii de canalizare, este posibil să avem opţiunea de a putea utiliza o fosă septică.

Am să încerc să vă explic fenomenele care au loc într-o fosă septică pentru a înțelege cum funcționează. În seria de articole 1n-cu3and – Cum să construiești o fosă septică și un câmp de drenaj? voi explica în detaliu pașii pe care trebuie să îi urmăm pentru a duce un astfel de proiect la bun sfârșit. Pentru moment vom vedea cum funcționează din punct de vedere teoretic, o fosă septică. Când spun teoretic, nu înseamnă opțional. Dacă ceva se întâmplă altfel decât spun eu aici, atunci ceva începe să miroasă sau să se înfunde.

Reguli pentru amplasarea fosei septice

Fosa septică nu poate fi amplasată pe toate terenurile, mai ales dacă aceste sunt stâncoase și nu se poate săpa. Presupunând că dorim amplasarea sistemului septic pe un teren unde se poate săpa și unde se poate instala un sistem de drenaj, avem în continuare o serie de reguli. Recomand călduros, din motive legale, de siguranță și de sănătate, să nu ignorați aceste reguli. Sănătatea și siguranța nu fac referire doar la persoanele care folosesc fosa septică, ci și a vecinilor prezenți în jurul ei. Când aceste reguli sunt ignorate avem tot felul de efecte secundare.

Acest lucru este mai ales valabil când ingerăm fructe și legume crescute în solul contaminat. Contaminarea nu este doar cu fecale umane, dar și cu tot felul de chimicale rezultate din aruncarea unor fluide la WC. Seria de reguli despre care vorbeam, menţionate la un moment dat şi în legislaţia pentru amplasarea fosei septice, sunt urmatoarele:

• Distanţa fosei faţă de clădirile învecinate: minim 10 metri;
• Distanţa fosei faţă de propria clădire: minim 5 metri;
• Distanţa drenului (câmpului de infiltrare în sol) faţă de sursele de apă potabilă: minim 30 metri;
• Distanţa liniei (ţevii) de drenaj faţă de nivelul pânzei freatice: minim 2 metri.

Fosa septică are două compartimente, primar şi secundar. Compartimentului i se mai spune şi decantor. În continuare, voi folosi termenul de decantor, în loc de compartiment. Uneori aceste compartimente fac parte din niște elemente constructive total separate una de alta. Alteori ele fac parte dintr-o fosă septică prefabricată și dintr-o singură bucată. În funcție de volumul fosei septice, recomand să mergeți cu varianta ce presupune două elemente diferite. Asta înseamnă că avem două recipiente îngropate în sol și conectate între ele cu un tub amplasat în partea de sus.

Primul compartiment al fosei septice

Apa menajeră circulă prin tubul de canalizare al locuinţei până ajunge în primul compartiment, iar aici au loc procesele de decantare a materiei solide. Este locul unde are loc un proces foarte important pentru tratarea apelor murdare, procesul este unul anaerob. Anaerob înseamnă fără oxigen, şi este important să rămână aşa, adică fosa septică trebuie să stea cu capacele puse. Mai jos o să menţionez că nu e bine să avem o crustă prea mare de grăsimi în fosa septică, dar această “păturică” de grăsime ajută la sigilarea apei de sursa de oxigen, într-o oarecare măsură.

Fermentarea anaerobă este un proces strict bacteriologic. Procesul are loc în absenţa aerului şi poate fi împărţit în patru etape după cum urmează:

• Bacteriile anaerobe folosesc enzime pentru a descompune substanţele organice cu un număr mare de molecule, cum ar fi proteinele, carbohidraţii, celuloza şi grăsimile în compuşi cu puţine molecule; (I)
• Acidul ce formeză bacteria continuă procesul de descompunere în acizi organici, dioxid de carbon, hidrogen sulfurat şi amoniac; (II)
• Bacteriile acide formează acetat, dioxid de carbon şi hidrogen, aceto-geneza; (III)
• Metano-geneza, implică bacteria de creare a metanului, producând metan, dixid de carbon şi apă alcalină; (IV)

Bacteriile pot digera orice fel de material biologic

Bacteria din faza de metanizare, adică cea din ultima etapă, necesită o mai mare perioadă de reproducere decât bacteria din faza de acidifiere, adică cea din etapa III. Astfel, viteza şi proporţia fermentării depind de metabolismul bacteriei de metan. Pe de altă parte, bacteria de metan are nevoie de metabolismul produs de bacteria de acid. Astfel, acestea două se află în simbioză, iar condiţiile necesare pentru ambele bacterii sunt imperative pentru a asigura un flux continuu. Un lucru bine de ştiut este că decantoarele au nevoie de temperatură constantă şi pozitivă.

Apa din fosă nu are voie să îngheţe iarna. Fosa septică trebuie să fie îngropată în întregime sub adâncimea de îngheţ. Dacă fosa septică îngheaţă, procesul anaerob se încetineşte semnificativ, iar fosa ajunge să nu mai facă faţă. Am explicat pe lung ce se întâmplă în primul compartiment pentru că este și cel mai important compartiment. Unele fose septice având chiar un singur compartiment. În urma procesului descris mai sus, pe fundul primului compartiment se depunde un nămol, se mai spune şi nisip. În imaginea de mai jos avem o fosă termică bine gândită.

Avem un gât lung izolat, menit pentru vidanjare, care permite îngroparea fose sub adâncimea de îngheț. Solidele îşi reduc considerabil volumul pentru ca tot ce este organic este mâncat de bacterii rămânând doar materia solidă și non-biologică. La suprafaţa compartimentului se va ridica un strat gros de grăsimi, sub forma unei spume. Aceste bacterii sunt prezente în apa uzuală şi ne înconjoară, diferenţa dintre mediul înconjurător şi spaţiul fosei septice este că acolo sunt create condiţii ideale pentru ele.

A doilea compartiment al fosei septice

Din primul decantor, apa trece în decantorul secundar, iar acesta se mai numeşte decantor Imhoff. Datorită poziţionării acestuia şi datorită sistemului Imhoff de trecere a apei, se realizează o a doua tratare a apei. Ca rezultat, avem o sedimentare cât mai eficientă a materiei care încă stă suspendată în apă. Pe fundul celui de-al doilea compartiment se vor depune alte sedimente minerale, tot sub formă de nămol, însă într-o cantitate mai mică. De aceea se obişnuieşte ca primul decantor să fie mai mare decât cel secundar.

La suprafața celor două compartimente, bulele antrenează particule de noroi care sfârşesc prin a forma o crustă destul de dură împreună cu grăsimea. Materiile solide se depun la fundul bazinului. Gazele se elimină prin orificii sau conducte de aerisire, pe când materiile solide se elimină prin vidanjare periodică. Apoi, apa decantată primar şi secundar, proces care durează 1-3 zile, trece în cutia de joncțiune și apoi în câmpul de drenaj. Aici au loc procesele de descompunere aerobă, cu ajutorul bacteriilor prezente în sol.

Camera de limpezire este deseori confundată cu cutia de joncţiune a ţevilor de drenaj. Apa care ajunge în câmpul de drenaj trebuie să fie curată de orice sedimente, iar în cutia de joncţiune nu trebuie se depună nimic. Cutia de joncţiune a tuburilor de drenaj poate servi ca un loc de control. El nu are rolul de a mai elimina materie solidă, de aceea putem controla că NU mai avem materie solidă în apă. Dacă am mai avea sedimente sau nămol în apa ajunsă în cutia de joncțiune, atunci am putea înfunda sistemul de drenaj.

Separatorul de grăsimi se amplasează între casă sau atelier şi fosa septică

Este bine să amplasăm un separator de grăsimi înainte ca apa de la bucătărie, duş, cadă, chiuvete, să ajungă în fosa septică. Doar apa provenită de la WC, va merge direct în fosă. Separatorul de grăsimi strânge o parte din grăsimile vegetale și animale rezultate din procesul de preparare a mâncării și de la duș. Astfel vom eficientiza procesul anaerob și vom maximiza spațiul util din decantoarele fosei septice. Prezenta acestor grăsimi în fosa septică va îngreuna procesul de descompunere și are potențialul de a bloca unele orificii ale fosei septice.

Separatorul de grăsimi se mai numește și separator de hidrocarburi. El este obligatoriu pentru gospodăriile care au activități ce implică combustibil, uleiuri, produse și subproduse de origine petrolieră. Practic, dacă ai orice fel de atelier, atunci când te speli pe mâini de grăsimi vei vărsa elemente chimice în fosa septică, iar tot procesul pe care l-am deschis mai sus va fi deranjat, îngreunat sau întrerupt. Există un motivul pentru care discutăm despre separatorul de grăsimi.  Ele pot fi problematice pentru întregul proces bacterian.

Spuneam că amplasarea unui separator de grăsime, ne va ajută să nu avem nevoie de o supradimensionare a decantorului primar sau secundar. Într-o oarecare măsură, ne poate ajută să evităm vidanjări prea dese a fosei septice, mai ales că separatorul de grăsimi arată ca un compartiment al fosei septice. Uneori o să puteți observa fose septice cu trei corpuri. De fapt sunt două, doar că primul este separatorul de grăsimi, pus la o distanță foarte mică de decantoare și construit din aceleași produse.