Pentru a înțelege cum funcționează instalația de distribuție a aerului comprimat va fi nevoie să urmărim aerul. Acesta are un traseu din momentul în care el este aspirat din atmosferă și până când el iese pe cealaltă parte din unealta pneumatică. Acest aer va suferi multe transformări, iar o parte din el va fi chiar pierdut. Aceste pierderi trebuie limitate la maxim, iar locul unde aerul se pierde cel mai des este prin instalații de distribuție greșit proiectate sau executate. Instalația de distribuție a aerului comprimat și execuția lui reprezintă un proiect destul de complex.
[adinserter block=”3″]
Distribuția se referă la faptul că odată ce aerul iese din camera compresorului, el trebuie livrat corect uneltei. În articolul 1n-cu3and – Cum funcționează o instalație de aer comprimat? voi explica ce se întâmplă în camera compresorului. Acum însă, vom discuta despre cum îl ducem în locul în care avem nevoie de el. Voi presupune că se caută distribuția aerului într-o hală sau un atelier. Astfel lucrurile vor avea ceva mai mult sens. Vom adăuga și niște informații suplimentare care vor ajuta la înțelegerea sistemului și la justificarea unor practici.
Pe unde intră aerul comprimat în sistemul de distribuție?
Țeava de distribuție are cel mai mare diametru dintre toate celelalte țevi. Pentru că are un diametru mai mare, ea are și o grosime a peretelui mai mare. Pe măsură ce diametrul țevii crește, va crește și grosimea peretelui. Acest lucru este valabil când presiunea calculată rămâne constantă. Această țeavă este dispusă în buclă, adică este un inel. Niciodată să nu aveți un sistem de distribuție care nu este conectat în buclă. Motivul pentru care țeava de distribuție este mai mare este că dorim ca apa reziduală din instalație să nu mai poată fi antrenată de debit.
[adinserter block=”3″]
Pe țeava cu diamtru mic, se vor dirija picăturile de condens spre uneltă de fiecare dată când folosim unelta. Acele porniri și opriri vor dirija picăturile exact acolo iese aerul. Acest lucru se datoarează debitului mare în secțiunea de țeavă mică. Bucla redundantă este întotdeauna orizontală și se amplasează în partea de sus a încăperii. Când țeava îți mărește diametrul și are o lungime mare, debitul descrește. Descrește o dată pentru că se mărește aria secțiunii. Apoi se mai înjumătățește pentru că aerul se duce spre uneltă pe două căi. Prin dreapta și prin stânga.
Din acest inel de redundant vom avea două ieșiri. Unele spre uneltă și unele pentru scurgere. În camera compresorului vom avea un uscător de aer, dar el nu scoate toată apa din aer. În imaginea de mai sus avem o poză din ”camera” compresorului. Țeava portocalie urcă în sus și apoi merge în jos. Motivul pentru care nu a mers direct în jos este că se dorește lăsarea apei în țeava orizontală. Țeava nu face parte dintr-un sistem de distribuție. Dar același principiu se aplica și la un sistem de distribuție.
Ramificațiile sistemului de distribuție
Din bucla redundantă, care se mai numește și principală, se ramifică două tipuri de țevi. Despre primul tip am discutat un pic mai sus. Este cel mai important tip de ramificație pentru că acolo se conectează unelta. Al doilea tip de țeavă este legat de drenarea inelului de distribuție. În imaginea de mai jos avem o țeavă de drenaj dintr-un sistem executat cam incorect. Este incorect executat pentru că folosește țevi PPR cu inserție de aluminiu. Nu sunt alegerea potrivită. Voi înlocui această propoziție cu un articol despre materialele din care ar trebui confecționată țeava de aer comprimat.
[adinserter block=”3″]
Țeava la care sunt conectate uneltele necesită o fixare ceva mai bună decât celelalte. Această țeavă coboară destul de jos uneori și este conectată la un furtul flexibil. Acest furtul flexibil este partea care interacționează cu operatorul uneltei, iar acesta ar putea trage destul de tare de ea. Nu știu dacă există un anumit normativ care reglementează culoarea liniei de aer condiționat, dar am observat că majoritatea instalațiilor de acest fel au culoarea albastru deschis. Ajută să marcăm țeava și cu un abțipild pe care scrie Aer Comprimat.
În imaginea de mai sus avem o ramificație care are menirea de a drena bucla principală. La capătul acestei țevi o să avem un ventil sau o valvă de drenaj. Această valvă va drena apa reziduală din sistem. Este automatică și se poate programa. Sunt multe sisteme care fac același lucru. Eu unul prefer valvele manuale pentru că sunt semnificativ mai ieftine. Îmi place să amplasez această valvă la câțiva centimetri de butelia de argon. Când închid gazul la butelie îmi aduc aminte să drenez și apa din țeava de drenaj.
Problema este mult mai complexa . Sunt elemente active (uscatoarele) SI pasive (drenul)
Uscatoarele de aer sunt foarte bune daca sunt alese functie de cerinte . Daca tot sistemul de la compresor la consumator sta in cladire , un uscator cu punct de roua adecvat nu va “baga” apa in sistem
Despre drenajul apei din aer se face cu captarea prin introducerea unei ” capcane de picaturi” si se finalizeaza cu drenarea manuala/automata care poate fi cu ceas sau cu plutitor care este cea mai eficienta energetic . Trebuie avut in vedere si posibilitatea de inghet . In acest caz se pune fir electric de urmarire.