Până acum, n-am prea explicat sistemul de canalizare, fiind uneori o treabă destul de căcăcioasă și de neatractivă pentru majoritatea din voi. Însă mă văd obligat să fixez niște lucruri, pentru a putea susține alte articole. Sistemul de canalizare, poate fi considerat cel mai ieftin și mai simplu sistem dintre toate cele pe care le regăsim într-o locuință sau o clădire. Însă, nefuncționarea lui poate cauza neplăceri și daune semnificative. Datorită naturii biologice a conținutului din tuburile de canalizare, pot exista riscuri și pentru sănătate, nu doar pentru buzunar.
Acest articol este unul lung. Voi cuprinde atât canalizarea internă, cât și cea externă, de la chiuvetă și vasul de WC, până la fosa septică sau rețeaua stradală de canalizare. Mai jos, voi menționa unele aspecte despre elementele importante ale instalației de canalizare și unele pericole. Pericolele duc la refulări, blocaje sau colmatări, iar în continuare vom vedea ce înseamnă aceste trei cuvinte și cum trebuie să procedăm pentru a ne feri de aceste situații. Spre final, voi explica despre apa pluvială și de ce aceea nu își are locul în tubul de canalizare.
Care este diametrul tubului de canalizare?
Sunt destul de convins că sunteți oarecum confuzi în privința diametrelor de canalizare. O să întâlniți diametre precum 160 mm, 125 mm, 110 mm, 75 mm, 50 mm, 40 mm și 32 mm. Toate aceste diametre sunt utilizare destul de des în instalații rezidențiale de canalizare. Însă, noi ne vom concentra asuprea a două din ele, și anume 110 mm și 50 mm. Recomandarea mea este să utilizați întotdeauna 50 mm pentru chiuvetă și 110 mm pentru vasul de WC. Imediat vă explic motivul pentru care acestea sunt relevante și cum interacționează cu celelalte.
Diametrele 40 mm și 32 mm, sunt specifice aparatelor și elementelor de amenajare interioară. De exemplu, o chiuvetă, o mașină de spălat, o centrală termică cu condensație, ar putea avea nevoie doar de 32 de mm, dar noi, pe partea fixă a clădirii, trebuie să avem o rețea cu diametrul superior. Niciodată nu aveam voie să conectăm un element de 50 mm, precum o cadă, la o rețea de 40 mm, sau mai rău, la una de 32 de mm, chiar dacă găsiți un adaptor pentru așa ceva.
Pe partea de vas de WC, apar solidele. Aceste solide, au nevoie de un diametru suficient de mare pentru a le putea transporta. Acest diametru este de 110 mm sau mai mare, excepție făcând urinarele. Majoritatea vaselor de WC for avea o conexiune de 110 mm, iar de acolo se poate conecta tubul de 110 mm, într-un tub mai mare, de regulă de 125 mm. Însă pentru apartamente și case unifamiliare, diametrul de 50 mm și 110 mm, sunt suficiente. De fapt, în interiorul locuinței, puteți să uitați de cele mai mari.
Din ce fel de „țeavă” se face canalizarea?
Canalizarea nu se face din țeavă, ci din tuburi fabricate din PVC sau PP. Cele din PVC au culoarea orange, iar cele din PP au coloarea gri. În particular, tuburile din PP se utilizează la interior, iar cele din PVC, la exterior. Cele orange din PVC, se pot utiliza și la interior, însă cele gri din PP nu se pot utiliza la exterior. Ambele au o garnitură de etanșare, care nu lasă apa murdară din canalizare să iasă din acel tub. Garniturile funcționează foarte bine și nu aveți motiv să considerați sudarea sau lipirea țevilor, deși știu că pe unii din voi vă tentează idea.
Grosimea materialului din care sunt confecționate țevile este de aproximativ 2 mm pentru PP și de aproximativ 3 mm pentru PVC. Evident că grosimea este dependentă și de diametru, dar pentru cele de 50 și 110 mm, cam acestea sunt grosimile. Cele din PVC se utilizează la exterior pentru că rezistă la temperaturi foarte joase și la ultraviolete, dar și pentru că pot fi îngropate într-un pat de nisip, sub adâncimea de îngheț a solului în care sunt îngropate. Grosimea tubului este superioară, la părțile de îmbinare a tuburilor și a accesoriilor de canalizare.
La proiectele cu bugete mai mari și durată mai mare de exploatare, se utilizează tuburi din fontă sau din ceramică. Acele ceramici sunt foarte rezistente și cu o viață teorectic infinită. Tuburile din formă sau din fier ductic, sunt deseori placate cu fulgi de sticlă, beton, poliuree sau alte adiții care le pregătește pentru o aplicație anume. De exemplu, la un atelier sau o hală unde avem pilitură de fier, solvenți, chimicale corozive, etc., vom utiliza niște tuburi de canalizare din fontă. Țeava de PVC este suficientă doar pentru aplicații rezidențiale.
Care este panta corectă pentru canalizare?
Ca idee generală, tuburile de canalizare trebuie să fie orizontale sau verticale. Cele orizontale vor avea de fapt o pantă anume, iar cele verticale, vor fi exact pe direcția gravitației. Este foarte important să cunoaștem și că montăm panta corectă pentru fiecare diametru în parte. Tuburile verticale duc apa direct în jos, în cădere liberă. Cele orizontale sunt un pic mai dificile. Dacă panta este prea mare, zgomotul de pe instalație va fi și el mare. Dacă panta este prea mică sau în direcția opusă, vom avea blocaje sau refulări.
Într-un articol precedent am explicat cum se calculează panta de scurgere pentru tuburile de canalizare, iar acolo am inclus și diametrele pentru rețele rezidențiale. Panta, apare atunci când cunoaștem diametrul și lungimea tronsonului de rețea. La rețele rezidențiale, puteți să memorați regula 1-2-3. Această regulă spune că la tuburile orizontale cu diametrul mare, precum cele de 160 sau 125, vor avea o pantă de 1%. Cele de 110 mm vor avea panta de 2%, iar cele de 75 sau 50 de mm, vor avea panta de 3%.
O pantă de 3% înseamnă că pentru fiecare 1000 de m,m de tub lungime, vom avea o înălțare la unul din capete, de 30 mm, față de celălalt capăt. Atenție mare, că această regulă este des aplicată greșit, mai ales la porțiunile scurte de tub. De aceea, vă recomandă un boloboc electric, indiferent de felul lor. Bolobocul se pune pe partea de mijloc a tubului pentru a seta unghiul față de diametrul extern nominal, fără ca porțiunea de mufare să ne păcălească. Dacă avem un traseu lung și întortocheat, diferența de nivel între partea superioară și cea de scurgere, poate fi destul de mare.