Rezervoarele compresoarelor sunt deseori subiectul discuției atunci când explicăm poziționarea compresorului, mentenanța lui sau durata de viață a întregii instalații. Aceste discuții își au meritul, mai ales când compresorul și rezervorul nu au o cameră dedicată sau când este vorba de acele produse cumpărate cu un buget restrâns. De aceea am să explic cea mai importantă parte a problemei, anume testarea periodică a rezervoarelor de aer comprimat atașate compresorului. Apoi vom discuta un pic și despre mentenanță, pentru a lungi viața rezervoarelor.
Aceste informații sunt valabile pentru orice instalație de aer comprimat, dar în special pentru cele construite în regie proprie. Compresoarele scumpe și sistemele la cheie au unele rezervoare galvanizate sau căptușite pe interior, lucru care lungește semnificativ durata de exploatare a unui rezervor. Însă nici acelea nu sunt scutite de operațiunile de mentenanță sau testare periodică. Pe parcursul articolului, vreau să vă ofer un pic de context pentru a vă ajuta să puneți aceste informații în cazul vostru, mai ales dacă ați ales să achiziționați un sistem la mâna a doua.
Formarea condensului este un proces chimic coroziv
Aerul intră în compresor printr-un filtru de particule. Deși acest filtru reține praful din aer și alte particule solide, el nu reține umiditatea din aer. La presiunea atmosferică, apa din aer există sub formă de vapori, însă odată ce este comprimat, umiditatea va lua formă lichidă sub formă de condens. Condensul este o apă acidă, care începe să reacționeze chimic cu pereții metalici ai rezervorului și cu orice altă suprafață metalică expusă la acest condens. Însă, cea mai dezavantajată componentă a sistemului este rezervorul.
În rezervor, viteza aerului este foarte mică, iar condensul are șansa să se așeze în gravitație, pe fundul vasului. Va sta acolo până ce noi drenăm periodic rezervorul. În timpul dintre drenările periodice, dacă condensul nu se scurge într-o altă instalație, apa acidă va “mânca” din pereții rezervorului. Chiar și cu drenaje periodice a rezervorului, după 5-7 ani, interiorul unui rezervor de aer comprimat va arăta ca în imaginea de mai jos. Partea vizibilă de jos sunt compuși solizi rezultați din procesul de coroziune, dar și particule de praf care au trecut de filtru.
Rezervoarele se sparg aproape întotdeauna în partea de jos, acolo unde s-a format această păturică de resturi. Împreună cu aciditatea condensului vor forma niște găurele care vor fisura vasul, iar aerul sub presiune va exploata această fisură, făcând din ea ditamai gaura, într-o fracțiune de secundă. Rezervoarele compresoarelor pe care le găsiți sub 2000 RON, au întotdeauna tabla foarte subțire, iar durata lor de axploatare ar trebui să se limiteze la perioada de garanție, nu să le tot utilizați ani de zile după această perioadă.
Care este procedura de testare a rezervorului cu aer comprimat?
Cea mai utilizată procedură de testare a rezervoarelor de aer comprimat este testarea cu apă. Practic, vom umple rezervorul de aer comprimat complet cu apă. După ce este absolut plin, vom supune rezervorul la o presiune de 150% din presiunea specificată de producător. Astfel, dacă ar fi dezvoltat o fisură în urma condensului, acea fisură ar face rezervorul să piardă apă, sub forma unui jet scurt. Astfel am simulat o explozie, fără să avem distrugerea, zgomotul și riscul pe care l-am fi experimentat dacă se întâmpla în timpul exploatării rezervorului.
Pentru testare, aerul comprimat ar fi un fluid periculos, deoarece este un fluid compresibil și implicit în momentul în care testul ar fi eșuat, explozia nu ar fi fost doar o scurgere de fluid, ci o explozie în toată regula. Apa este incompresibilă și de aceea nu există acest risc. Când generăm presiunea de 150%, o vom face tot cu aer, dar acesta va fi 0,01% din volumul total, iar explozia va fi de zeci de ori mai mică decât un eveniment real. Sper să înțelegeți acest aspect de compresibilitate între un fluid gazos și unui lichid.
Procedura se aplică o dată pe an, iar durata de test este de 24 de ore. Astfel vom testa și filetele, sudurile țevilor de intrare/ieșire, etc. Eu am patru rezervoare de aer și le testez pe toate în același timp. Le las pe toate peste noapte cu un manometru de 15 bar. Da, am rezervoare de doar 10 bar, pentru că folosesc des produse second hand și acestea sunt cele mai întâlnite. Dacă presiunea scade peste noapte, atunci repet testul, pentru a vedea unde a intervenit scurgerea. Uneori vasele se pot elonga excesiv, iar această scădere de presiune poate indica un viitor defect.
Cel mai bun moment pentru testarea compresoarelor?
Testarea compresorului și a rezervorului de aer comprimat vine într-un moment anume. Dacă rezervorul se sparge, atunci nu vom mai avea unde să mai înmagazinăm aerul comprimat. Este bine să ne gândim și la această posibilitate. Faptul că expunem rezervorul la o presiune suplimentară înseamnă că, mai ales pentru compresoarele ieftine din comerț, acesta va ceda. Pe de-o parte avem nevoie de acest test anul, pe de altă parte, ne trebuie niște bani pentru a înlocui rezervorul când se materializează riscul. Un alt aspect al momentului potrimit ține de anotimp.
De exemplu, eu am un sistem fotovoltaic de 30 de kW. Nu îmi convine să donez energie în rețea datorită prețului foarte scăzut pe care îl primesc de la operatorul de rețea. Prin urmare, eu caut să-mi înmagazinez cât mai mult aer comprimat în rezervoare, de aceea am patru rezervoare de o mie de litri. Vara, rezervoarele sunt întotdeauna pline și utilizez aproape exclusiv unelte pneumatice. Iarna nu am la fel de mult exces de energie electrică. De aceea prefer să fac acest test iarna. Tot iarna, oțelul este mai casant, iar fisurile vor plesni mai devreme decât în cazul verii.