Vreau să fac un mic tutorial pentru a vă explica cum se îngroapă ţevile şi canalele de cablu în zidurile de cărămidă, BCA, beton şi beton armat. Rolul îngropării acestor tuburi și țevi este unul estetic. Dacă doriți să procedați corect, atunci o să lăsați aceste tuburi suspendate în exteriorul peretelui proptite sau ancorate pe niște suporți. Însă realizez că de multe ori, acest sistem de suspensie crează impresia de spațiu industrial și oferă o altă suprafață pe care să se pună praful. Cu alte cuvinte, nu putem obține un mediu optim pentru locuit.
Deseori ne dorim să avem prize electrice la tot pasul, linii de gaz, prize de telecomunicații, întrerupătoare, locuri de conectat corpuri de iluminat, etc. Soluția pentru a avea pereții liberi, dar și toate aceste funcționalități este să le îngropăm în pereți. Uneori, îngroparea cablurilor în pereți poate duce la o răcire mai bună a conductorilor și la împiedicarea apariției unui incendiu. Partea cu răcirea este mai ales adevărată la clădirile din beton armat și de cărămidă.
“Îngroparea” ţevilor în pereţi și principiul de funcționare
Am să încep cu îngroparea țevilor în pereți pentru că reprezintă cel mai dificil aspect. Ele vor crea cele mai multe daune când nu sunt îngropate corespunzător. Ţeava este de cele mai multe ori confecționată dintr-un metal. Ea se va dilata și contracta semnificativ de fiecare dată când își va schimba temperatura. Acestă dilatare este rareori identică cu peretele în care este amplasată. Aici apare prima parte din problemă și presupune o acțiune din exteriorul țevii. A doua parte din problemă vine de la interior pentru că atunci când țeava transporta apă, acea apă poate îngheța.
Apa își mărește volumul când îngheață, iar țeava va fi spartă de o forță dezvoltată din interior spre exterior. În încercarea de a scăpa de cele două părți ale problemei vom concluziona că țevile nu se îngroapă niciodată direct în pereți. Ar fi mai corect să spunem că ele nu se îngroapă niciodată, ci se includ. Pentru a face țevile invizibile este nevoie să săpăm un șanț în perete cu un profil dreptunghiular. În general, lățimea săpăturii este egală cu adâncimea ei. Țeava trebuie izolată termic pentru a nu ceda căldură sau a răci peretele. Această izolație o să furnizeze și un tampon moale care protejează țeava de anumite dilatări sau contractări ale peretelui.
Într-o locuință nu prea avem țevi și conducte prea lungi, iar o termoizolație de 2-3 cm va reprezenta o grosime suficientă pentru modificările dimensionale ale țevilor dintr-o casă. Aceste șanțuri ne oferă și un acces mai ușor în cazul în care țeava începe să curgă dintr-un anumit motiv. Dacă le-am îngropa în pereți, atunci va fi nevoie să spargem până dăm de scurgere. Apa nu curge exact de acolo de unde s-a spart. Va fi nevoie să demolezi destul până ajungi la problemă, iar uneori o să creezi chiar alte probleme din cauza loviturilor.
Tuburile de cabluri chiar sunt cimentate în pereți
Spre deosebire de țevile purtătoare de fluide, tuburile cu rolul de canal de cablu chiar sunt îngropate în masa peretelui, cu mortar. Acestea beneficiază de efectul de răcire a peretelui pentru a disipa căldura produsă de conductorii electrici din interior. Întotdeauna voi recomanda să utilizați un tub zincat în locul celor de PVC. Ideal ar fi să amplasăm aceste tuburi în perete înainte de turnarea betonului. Pentru pereții de cărămidă și BCA vom tăia șanțuri cu discul diamantat și le vom îngropa ulterior. Vom proceda în același fel ca la țevi.
Însă izolația termică nu există, pentru că ne interesează exact opusul. Tubul din oțel zincat are un coeficient de dilatare termică similar cu al betonului armat. Când stă în contact cu betonul, tubul nu prezintă modificări dimensionale semnificative. Asta înseamnă că firele au un suport rigid și stabil. În instalațiile fixe se utilizează întotdeauna conductori solizi. Acest cadru stabil reprezintă un avantaj pentru aceste cabluri solide care s-ar putea defecta într-un timp mai scurt dacă tubul ar fi flexibil. Înainte de turnarea betonului ne vom asigura că aceste tuburi metalice sunt etanșe.
Altfel se vor umple de lapte de ciment și nu ne va mai permite să mai introducem cablurile pe tuburi. Unii constructori introduc conductorii sau cablurile pe tuburi înainte de turnarea. Nu vor se trezească că au îngropat tubul în zadar. Însă aceasta nu este o metodă corectă pentru că ulterior nu se mai pot schimba cablurile. Dacă ajung cimentuite, atunci devin inaccesibile. În imaginea de mai sus avem o situație în care două tuburi din plastic striat au fost puse una lângă alta și fixate în șanțul creat cu pietricele. În acest fel, tuburile vor sta pe loc până se vor fixa cu mortar.
Instalarea ţevilor care străpung pereţii sau planşeul
Vreau să fac o diferenţă între o ţeavă care se află într-un perete lung şi una care doar îl străpunge. Pentru acele ţevi sau conducte care străpung peretele, fundaţia sau planşeul, trecerea se va face printr-un tub de oţel sau din plastic. Dacă este din plastic, atunci este de regulă din PVC. Asta înseamnă că în faza de construcţie a peretelui de cărămidă sau de turnare a betonului trebuie să ne gândim unde vin ţevile și să facem o gaură. Interiorul acestui tub trebuie să fie cu cel puţin 5-6 mm mai mare decât exteriorul ţevii, plus termoizolația ei.
Facem acest lucru pentru că ţeava, conducta sau cablul, se mişcă în exploatare. Dacă nu se poate mişca liber, atunci se poate deteriora prematur din cauza stresului la care sunt supuse. De obicei această ţeavă suport este tăiată la nivelul peretelui sau planşeului prin care trece, pe ambele părţi. În cazul țevilor de termoficare, se ține cont și de grosimea termoizolației. Adică diametrul interior al acestui tub care rămâne blocat în zid, trebuie să fie destul de mare încât să poată cuprinde lejer și grosimea termoizolației, iar aceasta să nu fie deteriorată atunci când țeava se mișcă.
În imaginea de mai sus avem un exemplu de țeavă de cupru trecută prin perete într-un mod necorespunzător. Umiditatea s-a condensat pe țeavă și a pornit procesul de deteriorare. Mortarul din jurul țevii s-a spart pentru că țeava s-a tot mișcat odată cu schimarea temperaturii fluidului din ea. În mod corect, aceste străpungeri se fac într-un fel anume. Există multe produse pe piață care te pot ajuta să faci o lucrare de bună calitate. Străpungerile pot fi termoizolante, hidroizolante, flexibile, fixe, cu rășină, cu manșon, anti-incendiu, etc.
Tăierea pereților pentru îngroparea cablurilor și a țevilor
Având în vedere că mai sus am tot menționat lucruri legate de șanțuri în beton și ziduri de cărămidă, cred că trebuie să mai fac o paranteză. Faptul că săpăm aceste șanțuri în pereți nu este chiar un lucru bun. Aici mă exprim din punct de vedere structural. Aceste șanțuri se pot face cu un flex normal sau cu unul special. Cel special are două lame sau mai multe și ele sunt distanțate cu o serie de discuri care ne permite să reglăm distanța dintre ele. Am să pun accentul pe acest reglaj pentru că este important. Dorim un șanț destul de larg pentru țeava sau cablul în temă.
După cum observați, acest fierăstrău are un mecanism de ajustare a adâncimii. Este important să aibă pentru că nu dormit să tăiem armătura din structura de beton armat și nici alte cabluri sau țevi. O altă problemă care apare la clădirile din beton armat este cea a stratului de acoperire. Chiar dacă nu tăiem armătura, este posibil să tăiem acoperirea cu beton a armăturii. Asta înseamnă că oțelul nu va mai fi protejat de beton la fel de bine. Vreau să menționez aceste lucruri ca să știți în ce vă băgați atunci când chemați un constructor sau instalator să vă amenajeze apartamentul sau casa.
Metoda cu tăiatul pereților funcționează pentru pereții groși. Aveți voie să tăiați un șanț cu adâncimea maximă cât o treime din grosimea peretelui. Dacă tăiați mai mult, atunci unele ziduri subțiri s-ar putea prăbuși. A doua metodă este prin termoizolarea peretelui ȘI la interior, apoi tăierea unui șanț în masa termoizolației. Am scris cuvântul ȘI cu litere mari pentru că un perete nu trebuie izolat la interior decât dacă a fost deja izolat la exterior, în mod corespunzător.
Sunt la faza renovării apartamentului și am trecut țeava din plastic cu izolație pe ea, dar în Atena avem cutremure multe și nu știu cum să le îngrop în perete.
Peretele este de caramidă. A fost ușor de săpat pentru că s-a scos un singur rând de caramidă din perete și a mers repede.
Dacă are termoizolație pe ea, deja există o protecție la șoc. Îmi fac mai multe griji în privința materialului ales. Țevile de plastic nu sunt fantastice, mai ales la instalațiile care transportă agent termic.