Turnarea unui planșeu de beton armat este o etapă foarte întâlnită la construcțiile din România. Motivul pentru care ne place să turnăm planșee de beton armat este că ele au o calitate foarte bună la un preț relativ redus. Turnarea corectă a acestor planșee este destul de dificilă. Este nevoie de multe pregătiri și multă cunoștință în prealabil. Doresc să vă ofer o parte majoritară a acestor cunoștințe într-o serie scurtă de articole. În articolul 5 tipuri de planșee construite din beton armat am explicat că sunt mai multe tipuri de planșee și felul în care diferă între ele.
[adinserter block=”3″]
Eu voi face referire la primul tip de planșeu pentru că este cel mai popular și consider că răspunde cel mai bine nevoilor rezidențiale. Acesta este planșeul simplu din beton armat cu o grosime minimă de 150 de mm și armătură în două straturi și pe două direcții. Adică cel mai standard planșeu. Nu aduc informații speciale din punct de vedere conceptual, ci mai mult din punct de vedere procedural. Există o ordine corectă de a face lucrurile, iar urmând aceste reguli o să obținem un planșeu corect executat. O execuție corectă cuprinde multe avantaje așa cum vom vedea mai jos.
Pregătire înainte de executarea pașilor de construcție a unui planșeu de beton armat
Planșeul de beton armat este nesusținut. El interacționează cu stâlpul, peretele sau contravântuirea în mod direct. Cu alte cuvinte planșeu își transferă propria greutate și încărcările lui în acest stâlp, perete sau contravântuire. Acest elemente, în special stâlpul, trebuie să fie ancorate în loc, pe două direcții, printr-o contravântuire temporară sau permanentă pentru a nu se mișca până la hidratarea completă a betonului din planșeu. În imaginea de mai jos am marcat cu o săgeată acestă contravântuire temporară. De regulă ele sunt doar temporare.
[adinserter block=”3″]
Vom avea nevoie de această constravântuire temporară, doar dacă designul clădirii nu are una deja. Multe clădiri moderne cu stâlpi de beton au deja în design astfel de elemente structurale. Nu vom avea nevoie de contravântuire temporară nici la stâlpii cu amprentă foarte mare. Cei subțiri, de minim 300 mm pe 300 de mm vor necesita rigidizare. Legarea contrevântuirii nu trebuie să fie făcută neapărat la vârf. Ea poate fi făcută și un pic mai jos, aproximativ un metru mai jos. Facem acest compromis ca să ai loc pentru construcția cofrajului ce va susține viitorul planșeu.
În imaginea de mai sus se vede doar o contravântuire. Însă în spatele stâlpului se află o altă contravântuire. Un stâlp poate fi ancorat cu două sau cu patru bare de oțel, însă de obicei ajung două. Dacă nu securizăm stâlpul de beton armat la vârf, el riscă să fie mutat de la locul lui de către cofrag, de încărcarea betonului, de armătură sau de anumite forțe ce pot să apară până la turnare. Stâlpul este foarte fragil în momentul de fază, mai ales că de multe ori se trece la cofrat după doar 3-5 zile de la turnarea stâlpului. Atenție mare la acest detaliu pentru că ne va afecta mai târziu.
Pasul 1 – Definirea nevoilor pentru placa de beton armat
Primul pas are legătură cu faptul că după ce turnăm placa de beton armat, o să fie nevoie să o perforăm în tot felul de locuri. Aceste perforări pot fi evitate prin alcătuirea unui plan care anticipează nevoia de găuri și orificii, indiferent de mărimea lor. Așa vor lua naștere inserțiile. Unele inserții sunt pentru cabluri, altele pentru țevi, iar uneori vom aveam ceva inserții și pentru tuburile de ventilație, deși mai rar sau deloc în clădirile rezidențiale din România. Aceste inserții sunt un fel de gol în planșeu care-l străpunge dintr-o parte în alta.
[adinserter block=”3″]
În planșeu vom avea și goluri sau deschideri. Acestea sunt făcute pentru scări din beton prefabricat, din lemn sau din oțel. Inserțiile nu sunt goluri! Aceste inserții sunt constituite din niște tuburi din oțel. Vom căuta să nu întrerupem barele de armătură dacă inserția este destul de mică sau dacă se poate muta un pic bara de armătură într-o parte sau în altă. Dacă nu, atunci vom întrerupe armătura. Aceste situații apar la inserțiile pentru tuburile de canalizare atunci când avem un planșeu armat cu plasă sudată. Atenție la următorul paragraf pentru că vine partea cea mai importantă.
Aceste inserții sunt făcute din tuburi de oțel sau plastic. Pentru țevi ele sunt rotunde, iar pentru cabluri sunt de regulă tuburi metalice pătrate sau dreptunghiulare. Aceste tuburi au nevoie de o mărime la interior, mai mare ca țeava sau cablul ce urmează să fie pus prin străpungerea planșeului. De regulă ele vor avea destul spațiu cât să permită mișcarea provenită din dilatare și contractare. Această inserție trebuie să fie cu cel puțin 20 de mm mai înaltă decât suprafața finală a planșeului, adică după ce instalăm finisajele precum gresie, faianță parchet. Astfel o inundație nu va scurge apa printre etaje.
Pasul 2 – Cofrarea viitorului planșeu și susținerea lui de jos
Viitorul planșeu trebuie să fie turnat într-un cofraj temporar sau permanent/pierdut. Acest cofraj pierdut este făcut dintr-o tablă tip evantai care rămâne acolo după turnare. Însă în continuare vom discuta despre cofrajul temporar pentru că el este cel mai pretabil construcțiilor rezidențiale. Cofragul trebuie să fie drept, etanș și să rămână așa și după turnarea betonului. Aici se fac majoritatea greșelilor. Faptul că ai construit un cofraj drept nu înseamnă că va și rămâne așa când îl încarci cu 300-700 de kg/m2. Betonul, armătura și betonistul sunt încărcări grele și dinamice.
[adinserter block=”3″]
Pentru a avea un cost cât mai scăzut, vom susține cofrajul de lemn sau metal cu popi. Popii pot fi din lemn, dar se pot închiria și popi metalici. Acești popi pot fi utilizați pentru a ajusta planeitatea cofragului atunci când el se lasă, dar este nevoie să anticipăm aceste lăsări și să facem reglajele în prealabil. Popii de lemn nu oferă aceeași flexibilitate. Acesta este un detaliu important, mai ales pentru test. Vom avea un test un pic mai târziu după ce vom impermeabiliza întregul cofraj și totalitatea inserțiilor despre care vorbeam mai devreme.
Planșeul poate fi cofrat cu placaj. Puteți să faceți asta și cu scânduri de lemn. În articolul Metode de cofrare a betonului turnat am explicat care sunt cele mai utilizate felul de a cofra. Însă placajul o să vă ofere niște rezultate mai bune și când nu aveți prea multă experiență. Evident este o metodă un pic mai scumpă. Nu am să vă mai spun prea multe despre cofrare acum. Am explicat în detaliu cum să cofrăm într-un alt articol. Când va fi publicat o să fac o legătură cu acest articol. Dacă doriți să primiți un mail atunci când este publicat, atunci vă puteți abona la newsletter.
Pasul 3 – Amplasarea distanțierilor dintre cofrag și primul strat de armătură
Felul în care am să explic acest lucru este o alegere personală, dar am să explic de ce recomand să faceți lucrurile așa. Planșeul are un spațiu sus și unul jos. Pentru spațiul de sus el va fi perceput ca podea. Pentru spațiul de jos el va fi tavan. Vreau să privim placa ca și cum am sta în camere de sub planșeu. Recomandarea mea este să utilizați distanțieri de beton. Acești distanțieri se pun direct pe cofrag, iar când decofrăm o să avem un tavan uniform. Adică nu vom avea bucăți de plastic sau de oțel pe suprafața tavanului. Distanțierii din plastic sau oțel au problemele lor.
[adinserter block=”3″]
Distanțierii de plastic sunt făcuți pentru alte aplicații. Cei din oțel au problema că încep să ruginească. Dacă peste acest tavan vom avea glet fără tencuială, atunci pe acel glet se vor observa ulterior fire de rugină. Asta din cauza faptului că acel ipsos este întotdeauna umed de la umiditatea din aer, iar punctul de intersecție a oțelului cu cofragul va începe să ruginească. Se va întâmpla mai devreme sau mai târziu. Distanțierii de oțel sunt preferații mei, dar îngropați adânc în beton, nu spre exteriorul lui. În imaginea de mai jos avem un distanțieri fabricat din beton.
În situația în care avem o suprafață tare, precum cea a cofragului, primul rând de distanțieri trebuie să fie întotdeauna din beton. Acest distanțier este armat cu fibre din plastic și are o capacitate de încărcare foarte mare, mult mai mare ca a unuia din plastic. În imagine o să observați că acest distanțier are o gaură. Această gaură este utilizată la securizarea lui de armătură. De aceea vă recomand să o utilizați întotdeauna cu două sârme. Una într-o diagonală cu armătura și cealaltă în cea de-a doua diagonală a armăturii. Distanțierii au întotdeauna nevoie de securizare mecanică.