În trecut am explicat care este diferenţa între tensiunile de 220V, 230V şi 240V? Am fost un articol foarte apreciat și dat mai departe sau postat pe diferite forumuri de specialitate, BookFace, magazine online, etc. Deci, am încrederea că am explicat scut și complet felul în care este perceput voltajul, încât să merite să fie dat și mai departe. Însă, a creat și foarte multe comentarii, întrebări și impresii, mai ales pentru cei care nu au voltajele menționate la priză. S-a creat o confuzie și o impresie că ei sunt consumatori diferiți, cu branșamente diferite, executate la alte standarde sau la standarde vechi.
[adinserter block=”3″]
De exemplu, există impresia că dacă au casa racordată la curent electric în perioada comunistă, există și un standard diferit doar pentru ei. Există impresia că ei ar fi pe un alt sistem energetic și un alt voltaj. Există chiar impresia că acel 220V de pe vremuri și de la priza lor, este incompatibil cu electrocasnicele moderne de 230V sau chiar 250V, că așa scrie pe electricasnic. Există impresia că le luminează becurile intermitent pentru că au cumpărat becuri greșite, neștiind să dea vina pe cei de la Electrica. Vreau să fac un pic de ”lumină” într-o poveste despre satele din România.
Diferența între rețelele electrice de la oraș și cele din mediul rural
Problemele de cădere de tensiune au rădăcini în trecut. Multe rețele electrice de la noi din țară, au dimensionare rurală. Astă înseamnă că există un transformator în centrul satului, de regulă amplasat lângă primărie pe unul sau doi stâlpi de beton armat, și o rețea electrică aeriană (LEA). Cablul de joasă tensiune este amplasat de stâlpi de lemn sau de beton armat și urmărește tipologia localității, pe strâzi, alei sau prin curțile oamenilor.
[adinserter block=”3″]
Această rețea electrică aeriană are patru, cinci, sau șase conductori. Cea cu patru conductori are trei faze și un nul. Cea cu cinci are trei faze, o fază pentru iluminatul public care se întrerupe în timpul zilei și un nul. LEA cu șase conductori este ca LEA pentru cinci conductori, doar că are doi conductori de nul. De pe rețeaua stradală se coboară cu doi conductori, pentru circuitele monofazate, cu trei conductori pentru circuitele doar trifazate, sau cu patru conductori pentru circuitele trifazate care au nevoie și de nul, așa cum este o locuință.
Căderea de tensiune pe aceste rețele stradale este enormă. Cu cât te îndepărtezi de transformatorul satului, cu atât calitatea curentului electric scade, mai ales dacă locuiești într-un sat de munte, de deal sau într-un sat dezvoltat pe lung drumului. În imaginea de mai sus avem un astfel de sat. Se poate apăsa pe poză pentru a se mări. Rețea electrică aeriană mult prea lungă într-un sat din mediul rural. Rețeaua electrică ajunge la ultima casă din sat abia la 1200 de metri, plus cablul de branșament, plus rețeaua din gospodărie.
Majoritatea rețelelor electrice rurale, încă mai au stâlpi, conductori și transformatoare de dinainte de ’89
Asta este clasica problemă rurală din România. Transformatoarele sunt puține, conductorii stradali sunt subdimensionați pentru nevoile actuale, precum aer condiționat, mașină de spălat automată, plită electrică, centrală termică electrică, etc. Mai mult ca sigur, cei cu căderi de tensiune sub 200V, sunt cei branșați de pe rețeaua stradală care deja este prea lungă, subțire și supraîncărcată pentru a mai livra vreodată acei 230V. Și totuși, care-i soluția din perspectiva consumatorului?
[adinserter block=”3″]
O soluție ar fi să tragă un cablu separat, foarte gros, de la transformatorul existent până la gospodăria ta. Va costa enorm și va plăti pierderile de pe cablu. Contorul electric va fi amplasat la transformator, nu la limita de proprietate așa cum probabil au acum cu branșamentul de pe rețeaua stradală. Această soluție este necesară pentru cei care au mai mult de 1000 de metri între transformator și gospodăria sau casa lor. Am creat un articol separat, care explică în detaliu, căderea de tensiune, pentru un branșament electric separat.
A doua soluție este să se creeze o buclă locală aeriană sau subterană, care împarte consumul comunității pe două linii electrice. Astfel, sarcina electrică are două, sau mai multe, căi spre transformator. Acest lucru îmbunătățește calitatea curentului din sat și reduce căderea de tensiune pe porțiunea stradală. Acestă soluție este relativ scumpă pentru satele împrăștiate, dar accesibilă pentru cele compacte/comasate, ca cele din zonele cu teren plat. Pierderile pe aceste rețele rurale sunt și de 40%, de aceea operatorul de distribuție încearcă să se îndepărteze de rețelele rurale și/sau să pună pierderile, cât mai mult, în poala consumatorului.
Avem probleme similare și la oraș?
Absolut DA! Mai ales în acele proiecte rezidențiale care au fost făcute în câmp. Aceste rețele sunt dimensionate pentru un sat, nu pentru blocuri cu 50 de apartamente. Chiar și proiectele rezidențiale care au un transformator, îl au amplasat la limita de proprietate. Aceste transformatoare fiind rar dimensionate corect, vina fiind între operatorul de distribuție și între dezvoltatorul imobiliar. Asta înseamnă un transformator de 4-5 ori mai mic decât necesar, în loc să ai un transformator de minim 2 MVA pentru 8 blocuri, ai doar 25o KVA sau 400 KVA.
[adinserter block=”3″]
Aceste proiecte rezidențiale au fost dezvoltate pe un fost teren agricol, unde nu demult creștea porumb. Sunt terenuri lungi, cu front stradal mic și adâncime mare. Cablurile de distribuție pe joasă tensiune de 400V și trei faze, au nevoie să parcurgă 100-800 de metri până la panoul de distribuție al blocului. Cablul de branșament adaugă încă 8-10 etaje în sus sau cam 25 de metri, apoi încă vreo 10-15 metri până la consumatorul din locuință. Când cumpărați un apartament într-un proiect rezidențial, ajută să realizați că al cincilea sau al șaselea bloc va avea o cădere de tensiune mai mare decât primul bloc.
O persoană inteligentă, ar amplasa acest transformator în centrul proiectului rezidențial și de acolo ar crea o buclă redundantă, care ajunge la panourile de distribuție ale scărilor de bloc. Birocrația, rigiditatea legislativă, specularea prețurilor de către operatorul de distribuție și lipsa generală de cunoștință sau păsare a dezvoltatorului, face ca lucrarea să coste mai mult, ineficiențele să fie mai mari și durerea pe care consumatorul o simte o viață să fie fără sfârșit. O situație dinaia în care ne dăm singuri cu stângul în dreptul, fără să fie efectiv nevoie. Apar probleme tehnice la echipamente precum surse de curent, becuri, etc.
Cât este vina furnizorului și cât a utilizatorului?
În principiul este vina furnizorului sau mai bine spus, a operatorului de distribuție. Investițiile în domeniul energetic au întârziat, corupția a înflorit, iar eșecurile au fost răsplătite cu salarii de zeci de mii de euro. Așa s-a ajuns la situația de față. Cică este corupție mare în domeniul medical. Vă garantez că domeniul energetic învârte sume mult mai mari și interesul de a corupe sau a fi corupt este mult mai mare. Însă furnizorii au și argumente plauzibile. O să vreau să vedem care sunt acestea într-un articol viitor. Sper să nu fie prea târziu până atunci.
[adinserter block=”3″]
Deși legislația prost făcută de către oameni corupți spune că operatorul de distribuție este proprietarul rețelei tale, inclusiv cea din casă, utilizatorul are cumva puterea să-și realizeze o rețea internă la standarde ridicate. În trecut am scris despre dimensionarea corectă a cablurilor din instalaţii și despre efectele pozitive ale unor cabluri dimensionate generos. Apoi, printr-un branșament privat de la transformator la limita de proprietate, deși veți suporta pierderile pe cablu, veți putea controla calitatea curentului de la transformator la consumator.
În acest fel, smulgeți oportunitatea operatorului de distribuție de a-și bate joc. Pentru a opri acest abuz va fi nevoie să scoateți sume de zeci de mii sau sute de mii de lei din buzunar. Dacă alegeți să nu o faceți și să renunțați la casa de la țară sau la ideea de afacere pe care o aveți, eu vă înțeleg perfect. Uneori, pur și simplu, nu merită să ții în spate un sistem corupt care te tot apasă să-l hrănești. În concluzie, căderile de tensiune pe circuit și calitatea proastă a energiei electrice din România este din vina operatorului de distribuție, a legislației proaste și al unui sistem de justiție care funcționează doar în funcție de grosimea portofelului.
am citit aproape toate articolele publicate. mi se par foarte valoroase și bine scrise. Bravo!
și eu am probleme cu căderea de tensiune și cred că și acesta este un articol care descrie fix situația prezentă. sunt curios să citesc și articolele care încă nu au fost publicate.
Mă bucur că ți-au plăcut. Am scris mai puțin în ultimul timp, dar cred că unele articole vor fi scrise în perioada sărbătorilor. Sper să-mi fac un pic de timp.
Cei care stau la casă își pot monta panouri fotovoltaice, acumulatori și un invertor cu sinus pur, își rezolvă nu numai partea cu căderile de tensiune, ci și problema facturilor. Un client, fie el și industrial, nu va investi într-o rețea publică și nu va cheltui mii de euro doar ca să facă o treabă pe care ar trebui să o facă furnizorul de energie.
Da, așa ar fi normal.