Pe această pagină o să trântesc foarte multe definiții pe măsură ce scriu articole. Odată ce pagina o să devină foarte lungă, am să încerc să fac un sistem de navigare pentru fiecare literă în parte. Deocamdată sunt doar vreo 3000 de cuvinte și lucrurile pot fi destul de ușor de parcurs. Dacă cumva aveți o întrebare, sugestie sau doriți definiția unui termen anume, atunci puteți să lăsați un comentariu și eu voi încerca să vă ajut. Internetul oferă o mulțime de definiții, însă ele sunt rar exprimate în limba română, iar dacă găsiți, ele sunt destul de succint explicate.
Mie îmi place să exemplific ceva în mod vizual, poate și pentru că sunt o persoană care învață mai bine ceva atunci când vede acel ceva. La fiecare definiție am să încerc să atașez și o fotografie sugestivă care va adăuga o informație în plus. Nu am să fac asta la fiecare definiție pentru că multe dintre ele sunt evidente. Însă, dacă cumva nu este evident, atunci vă rog să îmi spuneți pentru a corecta.
Cuvinte din domeniul construcțiile care încep cu A
Acoperire cu beton – Strat de beton care acoperă la exterior armatura unui element din beton armat, pentru a o apăra de influența mediului ambiant. Lipsa unei acoperiri corecte cu beton a armăturii, constituie o abatere gravă de la calitatea lucrării de beton armat.
Acoperiș – Componentă a unei construcții, amplasată în partea superioară, ce prezintă protecția construcție împotriva factorilor de mediu precum ploaia sau zăpada. Acoperișul este pentru structură cum pălăria este pentru cap. Acoperișul poate avea multe forme, iar acestea pot include una, două sau mai multe pante. Alternative la acoperișul cu pantă este terasa, un acoperiș plat. Structura de rezistență poate fi executata din lemn, oțel sau beton armat. Acoperișul conține o învelitoare sau un strat impermeabil care nu permite infiltrațiile de apă.
Armatură – Bară sau fibră din oțel sau polimer, folosită pentru armarea betonului, betonului asfaltic sau a tencuielilor din mortar sau glet. Termenul de armătură este unul destul de larg.
Astereală – Căptușeală din scânduri de lemn așezată pe un schelet de lemn, pentru a susține învelitoarea unui acoperiș.
Aviz – Înștiințare scrisă cu caracter oficial, obținută de la o instituție competentă să îl emită.
Autorizație – Permisiune sau împuternicire oficială de a face ceva. Este un document oficial emis de o instituție competentă să îl emită și prin care se dovedește un drept sau o împuternicire.
Termeni din domeniul construcțiile care încep cu B
Beton amprentat – Amprentarea se referă la crearea unui finisaj, prin formarea unor șanțuri sau forme într-o placă de beton nou turnată. Scopul amprentării este producerea unei impresii că acea suprafață de beton este de fapt altceva, precum piatră cubică, cărămidă sau un mozaic. Însă și pentru un aspect vizual ceva mai plăcut. Betonul amprentat poate avea și mai multe culori, nu doar clasicul gri. Deși se pot amprenta tavane și pereți, majoritatea amprentărilor se fac pe pardoseli exterioare.
Beton asfaltic – Agregate în amestec cu un liant pe bază de bitum (liant bituminos). Poate fi armat cu oţel sau cu polimeri. În imaginea de mai jos avem o suprafață carosabilă construită cu beton asfaltic armat cu o plasă din polimer.
Beton centrifugat – Beton pus în lucrare prin centrifugare, cu ajutorul unei maşini speciale, astfel încât să fie mai compact. Prin centrifugare se pot confecţiona de obicei piese cilindrice și conice. De exemplu, tuburi, țevi, recipiente, prefabricate pentru fose septice și rezervoare de apă pluvială, etc.
Beton cu agregate organice – Beton uşor, la prepararea căruia se întrebuinţează ca agregate materiale organice (talaş, paie tocate, lână de lemn sau, în special, rumeguş de lemn), mineralizate în prealabil (prin înmuiere în lapte de var, în silicat de sodiu, în emulsie de bitum etc).
Beton monolit – Denumire folosită cu referire la piesele şi elementele de construcţie din beton sau beton armat turnate la faţa locului, pe şantier. Termenul de monolit obișnuia să definească o bucată mare de piatră înfiptă în sol. Chiar dacă o clădire este construită din mai multe turnări succesive, spunem că structura este dintr-o singură bucată. Adică ea nu mai poate fi demontată.
Beton precomprimat – Beton armat în care au fost induse tensiuni de sens invers celor date de încarcarea de exploatare. Aceste tensiune se induc pentru a obține niște rezultate vizuale.
Beton refractar – Beton la prepararea căruia se întrebuinţează ca agregate zgură de furnal granulată, cenuţă de huilă, sfărâmături de material refractar etc., astfel încat să reziste mult timp la temperaturi înalte.
Beton ciclopean – Beton simplu, în masa căruia au fost înglobaţi, la turnare, bolovani de piatră naturală sau blocuri obţinute din demolarea unor betoane sau a unor zidării. Betoanele ciclopeene sunt întrebuinţate în fundaţii sau în ziduri în elevaţie, pentru a face economie de beton, deci de ciment.
Beton uşor – Beton cu greutatea volumetrica pana la circa 1600 kg/m3, care prezinta fata de betoanele obisnuite avantajul de a fi mai usor si de a fi un mult mai bun izolant termic si acustic. Dupa materialele din care este preparat si dupa modul de preparare, se deosebesc patru categorii de betoane usoare: betoane cu agregate usoare, betoane momogranulare, betoane spongioase si betoane cu agregate organice.
Beton vacuumat – Beton căruia i se extrage imediat după turnare o mare parte din apă, prin vacuumare, pentru a-i accelera întărirea ceea ce permite decofrari parțiale și totale mai rapide. Totodată i se îmbunătățește structura ceea ce îi mărește rezistența la compresiune cu circa 80% în primele zile de la turnare și cu circa 20% la sfârșitul perioadei de întărire.
Beton vibrat – Beton de ciment care prin vibrare capătă o îndesare mai bună și deci o rezistență mai mare. Vibrarea se face cu ajutorul unui vibrator de beton, iar în teorie toate betoanele ar trebui vibrate la turnare.
Beton spongios – Beton uşor, cu goluri în masa lui. Betoanele spongioase sunt betoanele înspumate şi gazbetoanele.
Betoane celulare – Betoane care conțin goluri sub formă de celule sferice, uniform distribuite, cu un volum de aer până la 75%.
Betoane compacte – Betoane care au un volum de goluri de 5-7%, sub forma de macropori și de capilare uniform distribuite.
Betoane macroporoase – Betoane care au un volum de goluri de 20-40%, realizate cu agregate lipsite complet de parte fină.
Betoane semicompacte – Betoane care au un volum de goluri de 7-20%, realizate cu agregate lipsite parţial de parte fină.
Definițiile termenilor din construcții care încep cu C
Calcan – Zidul sau peretele, fără deschideri (ferestre, uși, etc.), care apare la limita dintre două terenuri. Acest zid este structural și poate servi ca perete de delimitate pentru una sau două sau mai multe clădiri alăturate. O clădire poate fi delimitată și susținută structural de un calcan, două sau chiar trei calcane. În imaginea de mai jos avem un cartier cu case construite între calcane. În partea de sus, la acoperiș, se pot vedea aceste ziduri care delimitează casele, dar și terenurile.
Castel de apă – Clădire utilitară utilizată pentru înmagazinarea apei potabile și pentru asigurareaa de presiune în rețelele de alimentare cu apă potabilă. Aceste structuri înalte pot fi utilizate și pentru a montajul antenelor de telecomunicații sau pentru montajul senzorilor meteo. În orașe nu prea se mai folosesc aceste structuri, fiind înlocuite cu stații de pompare sau cu hidrofoare.
Căderea de tensiune pe circuit – Se referă la diferenţa de tensiune (voltaj) a punctului B (consumator) faţă de punctul A (sursă de energie). Căderea de tensiune este influenţată de impedanţa conductorului electric (aici este o întregă teorie ce necesită sute de pagini de explicaţii), însă vreau să ştiţi că această cădere de tensiune pe circuit este direct proporţională cu pierderile pe cablu şi cu ineficienţa energetică.
Cărămidă de sticlă – Este un bloc de sticlă, de obicei cu formă pătrată, care este utilizată atunci când este nevoie de lumină printr-un perete. Peretele construit din cărămidă de sticlă nu este portant, dar poate fi într-o oarecare măsură dacă este armat. Utilizarea cărămizii de sticlă este majoritar verticală, dar poate fi utilizată și orizontal.
D
Domotică – Este o instalaţie a calculatoarelor și roboților pentru aplicații casnice.
E
Etrier – Armatură transversală sub formă de inel, realizată din elemente independente, utilizate la grinzi, centuri și stâlpi. Ei pot avea formă de cerc, pătrat, dreptunghi, triunghi, hexagon sau orice altă formă, însă cel mai eficienți sunt cei sub formă de cerc.
F
Fasonare – Se referă la fasonarea barelor de armătură. Acest lucru constă în îndoirea barelor de oțel care compun armarea betonului. Etrierii sunt fasonați cel mai des. Fasonarea se poate face manual cu ajutorul unor unelte simple sau mecanizat cu ajutorul unei mașini de fasonat.
G
Galvanizare – Acoperire a unei piese din oțel cu un strat de zinc. Acest lucru se poate realiza prin electroliză. Scopul este de a mări rezistența la oxidare și coroziune. Galvanizarea se potrivește la piesele subțiri și lungi precum tablele. În imaginea de mai jos avem o tablă profilată acoperită cu un strat subțire de zinc în urma procesului electro-chimic. Grosimea zincului depus este de regulă 10 to 12 µm.
Glaf – Element de construcție din lemn, marmură, granit, plastic, metal sau din beton, folosit la căptușirea părții inferioare, interioare sau exteriorare, a golului unei ferestre. Scopul glafului este protejarea locului de intersecție a peretelui cu partea inferioară a ferestrei.
Grindă cu zăbrele – Membru structural foarte economic, format dintr-o coardă superioară și una inferioară conectate printr-un element intermediar indoit în diferite forme. Rezulta eforturi de încovoiere foarte mici în bare și cu un consum mic de material. Sunt recomandate la deschideri mari și poduri. Pot fi construite din metale, lemn și beton armat.
H
Hală – Clădire cu amprentă lungă și îngustă, cu multiple întrebuințări în comerț și industrie. De cele mai multe ori acestă clădire este amenajată ca piață acoperită, atelier în fabrici, sala pentru manifestatii sportive, culturale, expoziții, spațiu de depozitare, etc.
I
Ignifug – Material care a dobândit proprietatea de a nu arde în urma unui tratament termic sau chimic. Faptul că este ignifug nu înseamnă că nu se va deteriora atunci când este supus la temperaturi mai.
Î
Învelitoare – Stratul de material hidroizolant care asigură protecția parții superioare a clădirilor împotriva apelor meteorice precum ploaia sau zapada. Învelitoarea poate fi orizontală sub formă de terasă sau înclinată sub formă ca acoperiș în pantă.
J
Jgheab – Conductă sau canal, deschis în partea superioară. Jgheabul se utilizează la acoperișuri pentru preluarea apei de pe anvalopă și transportul ei pe orizontală spre burlan. Cel mai des vom vedea jgheaburi din metal sau din plastic, însă întrecut se confecționau din beton, ceramică, lemn sau chiar lut.
K
Kelvin – Unitate de măsură în sistem internațional pentru temperatură.
L
Luminator – Panou translucid sau transparent care înlocuiește o porțiune dintr-un perete, dintr-un plafon sau din învelitoarea unui acoperiș în scopul asigurării iluminării naturale a unei încăperi. Luminatoarele pot fi şi pentru a ceda lumină dintr-o cameră în alta, nu doar din exteriorul locuinţei în spre interior. De obicei, luminatorul este amplasat în peretele sau deasupra ușii dintre o camera și un hol fără fereastră.
LEA – Linie electrică aeriană. Se referă la un stâlp confecționat din beton, oțel sau lemn care susține fire electrice destinate transportului de energie. Ea poate fi de joasă tensiune (0-1000V), medie tensiune (1001-110000 Volți) sau de înaltă tensiune (peste 110000 de Volți).
LES – Linie electrică subterană. Unele linii sunt îngropate direct în sol. Similar cu imaginea de mai jos, iar altele sunt poziționate atent în cadrul unor tunele circulabile. Cu cât tensiunea liniei electrice crește, cu atât se acordă mai multă grijă la îngroparea lor. Ele sunt izolate cu polietilenă reticulară, hârtie dielectrică sau gaz. Am menționat izolațiile în ordine crescătoare a tensiunilor.
Lucarnă – O fereastră mică, amenajată în acoperișul cu pantă mare al unei construcții, în scopul luminării și aerisirii podului sau a încăperilor aflate la nivelul podului.
M
Marmură – Rocă metamorfică foarte densă, relativ dură, cu granulație fină, compusă în cea mai mare parte din calcit și obținută prin metamorfoza calcarului. Este des utilizată la placarea pereților și a pardoselilor, glafuri de ferestre, blaturi sau diverse obiecte decorative.
Mărgăritar – Material granular de natura minerală, cu mărimea bobului de cel puțin 7 mm și cel mult 15 mm diametru, lipit de nisip și de material fin. Este utilizat ca agregat la betoane, dar poate avea și numeroase alte utilizări în construcții.
Mână curentă – Margine continuă amplasată în partea superioară a unui parapet sau a unei balustrade. Mâna curentă se poate confecționa din orice material destul de rezistent, dar se preferă lemnul, oțelul, inoxul sau aluminiul. Ea trebuie să fie destul de subțire pentru a putea fi apucată cu mâna, cu o grosime uzuală de 3-12 cm.
Mistrie – Unealtă de zidărie formată dintr-o lamă triunghiulară confecționată din oțel tare și un mâner din plastic sau lemn. Ea este utilizată la întinderea mortarului pe zid.
Moloz – Material alcătuit din sfărâmături de cărămidă, beton, mortar întărit, gips, piatră, rezultat din demolarea unei clădiri sau din resturile rămase după executarea unei clădiri noi. Molozul nu trebuie considerat un gunoi, el fiind utilizat ca material de umplutură pentru fundații, drumuri, sau alte lucrări sub cota zero.
Mortar – Material sub formă de pastă, format dintr-un amestec de liant, apă și nisip, utilizat fie la zidarie ca material de legatură între cărămizi, fie la tencuirea pereților și tavanelor.
Mozaic – Produs de finisaj utilizat pentru pardoseli, format din mai multe materiale de construcții precum elemente de piatră sau de marmură, legate cu mortar pe bază de ciment. Produsul poate fi confecționat pe șantier sau sub forma de dale prefabricate.
N
Nisip – Material granular de natura minerală, cu mărimea bobului de cel mult 7 mm diametru, utilizat ca agregat în compoziția mortarelor și a betoanelor. Nisipul poate avea și numeroase alte utilizări în construcții.
O
Oblon – Dispozitiv format din panouri mobile din lemn sau metal, cu care se asigura protecția ferestrelor și a interiorului împotriva luminii în exces și împotriva pătrunderilor nedorite.
Oțel – Aliaj din fier și carbon în care carbonul se afla în proporție mai mică de 1,7 %. Oțelurile mai pot conține cantități mici de alte substanțe folosite pentru a le influența unele proprietăți precum duritate, elasticitate, stabilitate la acțiunea agenților chimici etc.
P
Panouri sandvici – Pereți formați din două suprafețe de lemn, beton sau oțel cu un fel de termoizoție sau material mai moale între ele. Cele mai utilizate panouri sandvici sunt cele care termoizolează halele metalice.
Peleți – Bucăți mici și oarecum cilindrice de material, utilizați pentru a utiliza un material sau un combustibil într-o formă măruntă standard. Este necesar specificarea tipului de peleți, precum peleți de lemn sau peleți de plastic. În imaginea de mai jos avem două tipuri de peleți de plastic cu două culori diferite.
Puterea electrică – Este o mărime electrică care indică cantitatea de transfer a energiei electrice într-un circuit electric şi se măsoară în waţi (W).
PTA – Post de transformare aerian. Sunt cele mai ieftine instalații de transformare și sunt foarte întâlnite în zone rurale sau subdezvoltate. Presupune amplasarea unui transformator de medie tensiune pe unul sau doi stâlpi.
PTAB – Post de transformare în anvelopă de beton. Sunt o soluție destul de scumpă. Anveloparea de beton nu înseamnă doar o cutie. Ea mai are și alte elemente electrice înăuntru. Important este că oferă o segregare între accesul la partea de medie tensiune și cea de joasă tensiune.
PTAM – Post de transformare în anvelopă metalică. Acest tip de anvelopare nu prea se mai folosește, dar obișnuiau să fie excelente.
PTS – Post de transformare subteran. Sunt cele mai scumpe soluții de transformare, dar sunt și cele mai durabile. Sunt construite din beton prefabricat și protejează transformatorul de mediul exterior. În același timp reduce riscurile de răspândire a incendiului când un transformator este cuprins de flăcări. Durata de exploatare a unui post de transformare subteran este de aproximativ 80 de ani.
S
Sablare – Este un proces de curățare sau texturare prin izbirea unor suprafețe cu un material abraziv mărunt. Acest material abraziv poate fi nisip, sticlă, piatră, metal sau altele și este antrenat de un jet de apă sau de aer comprimat. De aici putem să înțelegem că sunt două feluri de sablare. Prima și cea mai folosită este cea uscată, cu aer comprimat, iar cea de-a doua este cea cu apă și se numește sablare udă.
Stâlp – Stalpul este un element de rezistență, de obicei sub formă de bare verticale cu diferite forme. Stâlpul preia încărcările de la elementele ce se sprijina pe partea lui superioară. Împreună cu greutatea lui propie, transmite aceste încărcări în elementele de rezistență pe care se sprijină. Aria secțiunii transversale este mică comparativ cu înaltimea. Considerând un stâlp cu secțiune pătrată, avem un raport uzual de 1:10 între latura secțiunii și înălțimea utilă a stâlpului. Stâlpii pot fi construiți din beton, oțel, lemn, cărămidă, piatră, plastic and orice amenstem de material suficient de rigid, durabil și de rezistent pentru forța aplicată.
V
Viaduct – Este un pod, de obicei care servește calei ferate, construit peste o vale abruptă. De regulă, sub viaduct nu se află un râu, o cale ferată, o autostradă, dar nu ar fi practic sau posibil să se construiască pe sol un drum sau o cale ferată din cauza terenului. Dacă sub acest viaduct am avea un râu, alte elemente de infrastructură sau comunicații de transport, atunci el ar fi un pod.
Z
Zidărie confinată – Zidărie prevăzută cu elemente restrictive de confinare din beton armat. Aceste elemente pot fi stâlpi sau centuri. Întâi este instalată armătura, apoi este construit peretele de zidărie și abia apoi se toarnă betonul în spațiul special creat în zidărie. Acest tip constructiv ajută financiar pentru că nu mai este nevoie de cofraje speciale pentru stâlpi și centuri. Totodată reprezintă cea mai bună alipire a betonului de zidul de cărămidă.
Zincare termică – Proces termic prin care piesele de oțel sunt acoperite printr-un strat gros de zinc. Acest proces este termic, nu electrochimic și este diferit de galvanizare. Procesul presupune curățarea, spălarea și degresarea piesei, urmată de scufundarea ei într-o baie de zinc lichid la temperaturi de aproximativ 320 – 390°C. Din cauza temperaturilor așa de mari, piesa de oțel ce urmează să fie protejată cu zinc se poate distorsiona geometric într-o oarecare măsură. Grosimea zincului depus este de regulă 80 to 250 µm. Sunt create cristale de zinc pe suprafața oțelului.
