Întotdeauna m-am întrebat de ce unele ferestre au o anumită formă şi de ce sunt amplasate în acel loc. Uneori ferestrele unei clădiri sunt acolo pentru că aşa este planul şi nu s-a ţinut cont de utilitatea camerei, de nevoia de lumină, de expunerea şi orientarea ferestrei în relaţie cu soarele sau cu locaţia construcţiei. Există o funcţie care determină necesarul de lumină, pentru fiecare cameră, însă acum vom presupune că ştim câtă lumină ne trebuie în cameră şi încercăm să vedem cum obţinem această lumină. Vreau să fiu foarte clar, nu este vorba de luminotehnică, deci nu vorbim de iluminat artificial.
Acum vorbim despre amplasarea ferestrelor şi despre mărimea şi forma lor pentru a permite luminii naturale să umple încăperea. Lucrurile sunt simple, dar necesită o lectură atentă. Chiar merită să înțelegeți aceste reguli. Desigur, informațiile de aici nu înseamnă că poți să te descurci în orice situație. Unele forme și destinații de încăperi au unele nevoi mai speciale. Un exemplu apare atunci cand dorești ferestre mari cu rolul de a capta lumina soarelui pentru încălzirea pasivă a casei. Un alt exemplu este dimensionarea ferestrelor într-o hală lungă și înaltă.
Ce este o suprafaţă vitrată şi la ce foloseşte?
Am putea să spunem că este suprafaţa geamurilor prin care trece lumina, atenţie să nu fie confundată cu suprafaţa ferestrelor. Tocul ferestrei nu lasă lumina să treacă din exterior spre interior. La fel şi nervurile unor ferestre, acele segmentări ale sticlei. Segmentările formează suprafețe în fereastră care nu contribuie la suprafaţa vitrată. Vreau să vă spun ceva legat de ferestrele caselor pasive. Vom avea în vedere că prin suprafaţa transparentă a ferestrelor, intră şi o cantitate mare de radiaţie solară care ne încălzeşte casa pe timp de iarnă.
La casele pasive, din cauza designului casei şi a unghiului solar, aceeaşi căldură nu poate intra prin aceeaşi suprafaţă vitrată şi pe timp de vară. În concluzie, cu cât mai mare sticla transparentă a ferestrei, cu atât mai bine. Utilitatea suprafeței vitrate este cea de a lumina și de a dezinfecta spațiul pentru locuit. Un exemplu este efectul antibactericid al soarelui. Dacă lumina trece prin suprafaţa vitrată şi aterizează direct pe o suprafaţă a camerei, atunci suprafeţele bătute direct de soare vor beneficia de un efect antibacterian din cauza ultravioletelor. Da, ultravioleta prin sticlă.
Același lucru are un efect nedorit atunci când soarele bate pe suprafețe confecționate din materiale nerezistente la ultraviolete. O bibliotecă cu rafturi de cărți nu trebuie expusă razelor ultraviolete pentru că deteriorează coperțile și hârtia din cerluloză, spre exemplu. Deseori construim băi cu gemulețe mult prea mici. Baia este o cameră care necesită o foarte bună dezinfectare prin lumină naturală. Desigur se pune și problema intimității, dar se poate considera varianta ferestrei în tavan sau în partea de sus a peretelui, peste piept.
Relația dintre volumetria exterioară și suprafața vitrată
Pentru a nu ajunge să construim o insultă vizuală din exterior este bine să ne gândim la poziționarea exterioară a ferestrelor în relație cu restul construcției. Poziționarea este oarecum ușoară când avem o clădire cu elemente repetitive, un singur etaj și un singur planșeu. Pe măsură ce clădirea crește în volum, apar niște provocări. Aceste provocări sunt mai ales valabile în cazul scărilor și a podestelor dintre etaje. Un stil arhitectural aparte poate contribui la lista de provocări, mai ales când se dorește un iluminat din foarte multe părți.
În articolul Care este diferența între lumina difuză și cea directă? am vorbit despre lumina difuză. Mulți arhitecți și designeri caută să implementeze variante de design care angajează mai multe surse de lumină naturală, din mai multe direcții. Asta înseamnă ferestre mari, mici, triunghiulare, drepunghiulare, circulare, etc. În imaginea de mai jos avem o clădire normală, cu ferestre dreptunghiulare amplasate la aceeași înălțime. Pe peretele sudic, perete vizibil în imagine, ferestrele sunt mari. Suprafața vitrată este foarte mare, reprezentând aproape jumătate din suprafața peretelui.
Pe partea cealaltă a clădirii nu sunt amplasate ferestre. S-a urmărit un design ecologic solar. Deasupra ferestrelor sunt alte ferestre înalte pentru a maximiza pătrunderea luminii în structură. Astfel, o cantitate foarte mare de căldură solară va ajunge în interiorul casei.Este recomandat să vă gândiți și la aceste aspecte când construiți și aveți posibilitatea de a orienta construcția spre sud. Acest lucru este relevant dacă lumina soarelui nu este obstrucționată de o altă clădire vecină, arbori verzi pe timpul iernii sau relief. Acum să trecem la dimensionarea ferestrelor în funcție de adâncimea camerei.
Coeficientul de adâncime și cel de luminozitate
Coeficientul de adâncime este raportul dintre înălţimea ferestrei şi distanţa dintre peretele ferestrei şi peretele opus. Raportul să nu depășească valoarea de 2,5. O să vreau să vă explic ce înseamnă acest raport. Să luăm în considerare înălţimea minima legală pentru un spaţiu de locuit, cea de 2,55 m. Dacă fereastra are o înălţime maximă a spaţiului vitrat de 2 m, atunci adâncimea maximă a camerei poate fi de maxim 5 metri. Nu poţi să faci o cameră prea adâncă, dacă înălţimea camerei nu este proporționată acestei adâncimi.
Dacă mărești o cameră prin dărâmarea unor pereți interni vei fi nevoit să îi mărești și adâncimea, altfel devine un spațiu sub formă de vagon. Atunci ar trebui să mărești și înălțimea ferestrei. Din cauza faptului că înălțimea unui etaj nu este așa de ușor de modifica fără să dărâmi casa, acest aspect al înălțarii ferestrei devine neglijat. Raportului dintre suprafaţa vidată şi suprafaţa camerei se numeşte coeficient de luminozitate şi el trebuie să fie între 1/8 şi 1/10. El poate fi şi mai mic, adică fereastra poate fi şi mai mare, însă depinde de destinaţia spaţiului. Nu ştiu dacă vrei să te orbească lumina în timp ce stai la calculator.
Deci, 1/8 înseamnă că pentru fiecare 8 mp de cameră avem nevoie de 1 mp de suprafaţă vitrată. De aceea am definit suprafața vitrată mai sus. Acest raport s-ar traduce în faptul că un dormitor cu dimensiunea minimă legală de 10 mp ar avea o fereastră cu o suprafaţă de 1,25 mp de suprafaţă vitrată. La raportul de 1/10, acest dormitor ar avea 1 mp de suprafaţă vitrată. Vă rog să nu ignorați aceste aspecte, iar dacă renovați o structură este bine să rectificați greșelile făcute anterior printr-o lărgire sau înălțare a suprafețelor vitrate.
Domnule Marin. Radiația solară care lovește pământul are o lungime de undă între 0 și 2500 de nm. Se poate și mai mult, dar nu ne mai interesează în contextul discuției noastre. Din cauza atmosferei, la nivelul solului/oceanului ajunge doar radiația între 290 de nm și 2500 nm. Radiația ultravioletă are 3 categorii. UVC, UVB și UVA. UVC-ul, între 100–280 nm este tăiat de atmosferă. UVB-ul, între 280–315 nm este o radiație oprită aproape total de sticlă, dar UVA-ul, între 315–400 nm trece și prin 3 rânduri de sticlă. Este adevărat că cel mai eficient germicid este UVC-ul, dar și UVA-ul este destul de eficient când există destulă putere.
Super fain articolul! Felicitari, mai greu gasesti informatii de asa calitate pe internet.