Vreau să vă prezint niște materiale de construcții pentru gardurile de împrejmuiri. Un gard este o barieră de sunet, un element care îti asigură intimitatea, dar și un element estetic. Idei creative pentru garduri naturale de împrejmuire este un articol care vă prezintă doar unele opțiuni. Aceste opțiuni sunt des întâlnite în mediul rural și suburban. Unele din ele sunt alcătuite din plante vii, iar altele din material lemnos care a fost tăiat din arbore sau plantă.
Cele vii au nevoie de mentenanță de la an la an, iar cele din material lemnos tăiat, nu. Sunt o sumedenie de plante care se pot utiliza pentru construcția gardurilor naturale. Eu m-am concentrat pe cele care cresc la noi. Le-am evitat pe cele construite din bambus sau din plante tropicale. Deși acelea sunt și ele un material excelent pentru construcția gardurilor.
Garduri naturale din crengi de copac
Împrejmuirile din crengi groase de copac sunt poate cele mai ieftine metode de a construi un gard. Crengile sunt disponibile în păduri, chiar și căzute la pământ, gată să fie adunate. Cu cât crengile sunt mai groase, cu atât gardul va fi mai solid. Pentru construcția unui gard solid, aceste crengi au un diametru al secțiunii între 3 și 7 cm. Se poate opta pentru curățarea crengilor de scoarță. Crengile pot proveni dintr-o varietate de arbori. Recomand evitarea teiului pentru lipsa de rezistență mecanică a tipului de lemn, dar și a fagului.
Fără un tratament chimic, lemnul de fag începe imediat o degradare accelerată prin putrezire. Cele mai bune crengi pentru acest proiect sunt cele de stejar, gorun, cer și nuc. Totodată, aceste specii sunt destul de greu de prelucrat manual, prin cioplire și curbare. Pentru legarea crengilor între ele, se pot folosi mai multe metode. Cea mai simplă opțiune este cea a legării lor cu sârmă zincată. Pentru garduri de o calitate mai bună și un aspect estetic mai plăcut, se poate apela la găuri. Practic partea subțire a unei crengi intră într-o gaură dată în partea groasă a altei crengi. În acest fel se formează o plasă, iar astfel gardul prinde formă.
Unele crengi sunt înfipte periodic în pământ cu partea groasă, pentru o stabilitate sporită a gardului pe verticală. Unde nu este posibilă această țărușare a gardului, se apelează la un design triunghiular, pentru stabilitatea pe verticală. Acolo unde este posibil, crengile de lemn se pot înmuia într-o baie chimică fierbinte. Acestă baie chimică are funcția de a permite îndoirea crengii în forme convenabile, iar a doua funcție este cea de protecție a lemnului de tot felul de paraziți.
Garduri naturale din plante vii
Gardurile vii au rădăcini, iar aceste rădăcini le oferă o stabilitate mare. Terenul din zona rădăcinilor este susținut, iar un astfel de gard împiedică într-o oarecare măsură alunecarea terenului. Plantele folosite pentru a constitui aceste garduri vii, cresc foarte repede. De regulă, între 0,4 – 1,2 metri pe an. În articolul Specii de plante pentru gardurile vii*, am scris mai multe despre speciile de gard viu. Interesant este că aceste plante ajung până la o înălțime de 3-5 metri, iar ele se autosusțin la această înălțime. Gardurile vii sunt excelente bariere de sunet și oferă o intimitate ca nici un alt tip de gard.
Pe timp de iarna, gardul viu acționează și ca o barieră de zăpadă. Am scris despre barierele de zăpadă în articolul Ce este o barieră de zăpadă şi la ce se foloseşte ea? Majoritatea gardurilor pot acționa ca o barietă de zăpadă. Gardurile naturale vii, au nevoie constanta de întreținere. Când nu sunt întreținute, apar goluri în gard, iar de multe ori aceste găuri nu se mai pot repara complet. Așa cum vom vedea în articolul menționat mai sus, sunt specii care stau verzi și pe timpul iernii. Țin să precizez că ele au o grosime mult mai mare decât un gard obișnuit, iar gardurile lungi pot ocupa mult spațiu din terenul disponibil.
Astfel de garduri au o grosime de 30-60 de centimetri. Înălțimea uzuală și legală a gardurilor vii este de 2 metri. Plantele din care sunt facute gardurile vii, nu au o anumită limită cu privire la perioada de viață, ele pot fi exploatate mulți ani la rând. Situația este că în timp, copacul, adică partea lemnoasă devine tot mai butucănoasă, iar ramurile subțiri și implicit frunzele ajung să pierdă teren. Astfel gardul viu devine tot mai chel până la decizia de a fi tăiat și înlocuit cu o plantă mai tânără din aceeași specie. În această situație, masa lemnoasă rămasă oferă o sursă bună pentru lemn de foc.
Garduri naturale din plase de stuf
Dacă locuiești în zona de sud și sud est a țării, probabil că ai acces la stuf. Această plantă este compusă dintr-un material lemnos care putrezește foarte greu. Tulpina stufului este dreaptă și lucioasă și oferă un aspect estetic foarte plăcut. Stuful nu poate fi plantat în curte pentru a crește pe post de gard, el având nevoie de multă apă. Totodată, această plantă nu este așa de obedientă sau convenabilă ca speciile de gard viu, crește neregulat și face puf. Gardurile de stuf sunt ușoare, iar în funcție de diametrul tulpinii, se pot executa tot felul de plase și împletituri pentru a atinge aspectul dorit.
Gardurile naturale sunt compuse din materiale regenerabile. Totuși, putem observa că unele tipuri au nevoie de sârmă metalică sau altă formă de element de fixare pentru a atinge un anumit nivel de rigiditate. În cazul gardurilor naturale din stuf, este posibilă rigidizarea fără nici un pic de material adițional. Deși majoritate gardurilor din stuf se fixează cu sârmă zincată, sunt posibile și variante de design care nu necesită nici un pic de alt material în plus. Adică se pot confecționa garduri de calitate și durabile utilizând doar tulpini de stuf.
Din stuf se pot executa niște membrane care pot asigura intimitatea mai bine ca multe alte tipuri de gard. Aceste membrane din stuf împletit sau legat sunt deseori adăugate la un gard existent confecționat din alt material pentru a depăși unele probleme constructive. Gardul din stuf poate fi și temporar, adica el se poate rula și depozita sub o formă mai compactă atunci când nu mai este nevoie de el.
Garduri naturale din nuiele
Tradițional vorbind, în țara noastră s-au tot folosit nuielele pentru construcția gardurilor. De fapt pe același principiu de funcționare se construiau și unele locuințe în mediul rural. Sistemul este format dintr-o serie de țăruși lungi și drepți înfipți ferm în pământ. Acești țăruși sunt distanțați la 15-30 de cm unul de altul, iar prin printre ei se circulă o nuia. Dacă nuiaua este groasă, atunci țărușii se vor amplasa mai departe unui de altul, iar dacă nuiaua este subțire, acești țăruși vor fi mai des amplasați.
O bună practică este să se lase coaja pe nuiele. Îndepărtarea ei ar însemna foarte multă muncă și ar reduce capacitatea lemnului de a rezista putrefacției și atacurilor venite de la diferite tipuri de insecte. Îmbibarea nuielelor în apă fiartă este dorită. Curbarea nuielelor este mai ușoară, iar temperatura ridicată ajută la sterilizarea lemnului de tot felul de carii, bacterii și insecte. Pentru a duce protecția și mai departe, nuielele pot fi înmuiate în ulei vegetal sau într-o baie fierbintă de ceară.
Nuielele sunt deseori gratuite, însă țărușii în jurul cărora se împletesc sunt de regulă purtători de costuri. Țărușii sunt lungi și drepti, iar acest lucru necesită un anume material și o oarecare manoperă. Numărul de țăruși pentru fiecare metru lungime de gard se rezumă la 3 până la 6 bucăți. Țărușii necesită o îngropare de minim o cincime din lungimea lor totală. Pentru un gard de 2 metri înălțime, diametrul recomandat al țărușilor este de 5 până la 8 centimetri.
Garduri naturale din lemn spart
Când vine vorba de construcția gardului, lemnul spart oferă posibilitatea utilizării unor specii de lemn care altfel ar fi mers la foc. Indiferent de forma buștenilor, aceștia pot fi sparți pe lung cu un topor. O parte a bucății rezultate, se înfige în pamant, iar cealaltă rămâne ridicată în aer. Prinderea bucaților între ele se face cu ajutorul sârmei zincate sau cu nuiele rezultate tot din același arbore. Uneori aceste șipci sunt arse, în special în partea care intră în sol, pentru a prelungi viața masei lemnoase din zona aia.
Din cauza formei neregulate rezultate în urma despicării bușteanului, se vor forma tot felul de cuiburi de insecte. Este recomandată afumarea întregii bucăți înainte de amplasarea ei în gard. Acest tip de gard este pretabil peste tot, fie că este vorba de unul înalt pentru asigurarea securității unei spațiu sau unul scund cu rol decorativ. Gardurile din lemn spart sunt destul de rezistente. Fiind oarecum inestetice din cauza aspectului haotic, ele îți păstrează aspectul în timp, fără prea mari nevoi de întreținere, vopsite, etc. lemnele pot rezulta din orice formă de arbore.
Tradițional vorbind, bucățile de lemn erau scufundate în motorină pentru a le feri de degradare. Vă sfătuiesc împotriva unor astfel de practici mai ales dacă gardul este amplasat în apropierea grădinilor de legume. O să ajungeți să mâncați toate chimicalele alea.