Lucrările de înlocuire a coloanelor verticale se executa pornind din subsolul blocului, apoi prin interiorul apartamentelor și se termină cu ultimul etaj. Totul constă în schimbarea coloanelor de apă rece și cele de canalizare. Pentru blocurile care nu mai sunt racordate la apă caldă și termificare, coloana de apă caldă devine opțională, deși este bine să se schimbe și aceea. Coloanele au branșamente la fiecare etaj, iar recomandarea este să le schimbăm și pe acestea, ori de câte ori apare oportunitatea, fie ea și una parțială.
De la situație la situație, pe verticală mai apar coloane de scurgere a apei pluviale de pe bloc. Acestea traverseaza pe verticală apartamentele blocului și transportă apa de ploaie căzută pe terasa blocului. Acum că am făcut un pic de context, am să încep să descriu etapele prin care trebuie trecut pentru a asigură înlocuirea coloanelor verticale de apa rece și canalizare, din bai și bucătării. Din punct de vedere al instalațiilor, este un proces simplu și repetitiv la fiecare etaj, cu mici particularități pe partea de branșamente.
De ce se feresc locatarii de înlocuirea coloanelor verticale?
Ne confruntăm cu infrastructură foarte veche. Blocurile nu sunt o excepție, iar unele din ele au fost date în funcționare la începutul anilor 50, adică de mai bine de 70 de ani. Numărul cazurilor de inudații la subsolurile blocurilor au crescut considerabil în ultimul deceniu, din cauza conductelor sparte în subsol sau pe coloane. Mai mult, din cauza vechimii țevilor din oțel și plastic, au de suferit atât calitatea apei potabile, cât și eficiența rețelele de termoficare. Asta a împins multe asociații să renunțe la termoficarea orașului, în favoarea centralelor de apartament.
Reabilitarile instalațiilor sanitare și termice sunt lucrări de amploare din cauza acestor nișe. Rețeaua și manopera nu costă așa de mult cât costă repararea nișelor sau a pereților sparți pentru a avea acces la țevi și tuburi. La toate astea se adaugă praf, gălăgie și disconfort. În plus, există și o lipsă de utilități pe termen scurt. Pentru blocurile cu două băi, acest disconfort este mai puțin resimțit. Însă pentru cei cu o singură baie, poate există o perioadă de 24 sau chiar 48 de ore, până se înlătură vechea rețea și se montează cea nouă.
Un alt aspect al neplăcerilor cauzate de ideea de schimare a infrastructurii din bloc este legată de neîncredere. Locatarii de sus resimt cel mai puțin efectele spargerilor de țevi și tuburi. Pentru o persoană care nu este inundată, ideea de a trece printr-un mic șantier, nu este o opțiune. Pentru cei de la etajele inferioare, mirosul din subsol și deteriorarea nișelor, a amenajărilor interioare, a fațadei clădirii, pun lucrurile într-o altă perspectivă. Aici apar tensiuni în interiorul asociației de locatari și se lasă cu ședințe și scandal.
Desfacerea nișelor/măștilor din apartamente
Nișele sau măștile, sunt acele elemente nestructurale care machează țevile. În apartament ele par ca un colț și uneori nu pare să poată fi diferențiat vizual de un stâlp. Însă această mască suna a gol, pentru că este confecționată dintr-un material subțire și este goală prin interior. Desfacerea nișelor se face complet, de la podeaua apartamentelor până la tavan. Facem această demolare pentru a asigura accesul la coloanele verticale, în special la cele de canalizare și cele de ape pluviale. Acestea sunt mai groase și este nevoie de suficient spațiu pentru a le înlocui.
O idee interesantă este că aceste nișe au fost construite dintr-un prefabricat subțire de beton armat, din cărămidă sau din BCA de 50 mm. Acum, avem varianta gips-cartonului verde, fabricat special pentru a rezista la umiditate, iar după terminarea lucrării, aceste nișe se pot construi mai mari sau mai mici decât cele care obișnuiau să fie. Le construim mai mici pentru că gips-cartonul nu trebuie să fie așa de gros ca BCA-ul sau betonul. Le construim mai mari, atunci când dorim să termoizolăm țevile și/sau să includem în nișă, o magazie pentru apometre.
Aceste apometre trebuie instalate orizontal și înclinate 30 de grade pentru a putea fi citite. Ele se pot include în nișă pentru a nu mai ocupa spațiu sub chiuvetă sau în alte locuri greu de accesat și citit. Având în vedere că nișa este o mască verticală de sus până jos, putem transforma o provocare într-o oportunitate, montând apometru într-un loc mult mai confortabil, în spatele unei uși de vizitare. Nișa reprezintă și un fel de tampon termic pentru sezonul rece, când nu încălzim clădirea. Așa că are rost să reconstruim nișa și să nu lăsăm țevile la vedere.
Spargerea șapelor în jurul nișelor
Am ajuns la un pas pe care majoritatea instalatorilor speră nu să fie nevoie să îl facă. La rețelele de baie, există o scurgere în pardoseală. Acestă scurgere stă în șapă, iar uneori este inclusă un pic și în planșeu. Rolul ei este să scurgă apa scăpată pe pardoseala băii, în urma dușurilor sau a stropirilor accidentale. Aceast tub orizontal de canalizare, care are de regulă un diametru de 50 de mm, este prins de partea superioară a tubului vertical a vecinului de jos. Ea necesită o pantă pentru scurgere și este cel mai greu de accesat element de legătură cu noua rețea verticală.
Având în vedere că nu toată lumea dorește să-ți demoleze și baia, această spargere trebuie executată înainte de tăierea coloanelor vechi. Ne interesează să construim o coloană nouă, care să poată acomoda acel tub fix din șapă. Iar pentru asta, trebuie să spargem un pic șapa în jurul tubului de 50 de mm și să-l tăiem din vechea rețea cu grijă. Căutăm să avem o formă, care să poate intersecta noua coloană de 110 mm și ramificația de 50 de mm din aceasta.
Așa cum v-am mai spus și cu alte ocazii, recomandarea mea este să vedeți lucrarea ca o oportunitate de a instala o scurgere în pardoseală și în bucătărie. Nu vă va ajuta foarte mult dacă pardoseala din bucătărie este complet plată, dar va crea o alta oportunitate pe viitor. Este vorba de a instala o scurgere pentru a vă proteja vecinii de inundații venite din propria casă și de inundații venite de sus. Gândiți-vă că vi se sparge o țeavă sau că înceapă să curgă mașina de spălat, etc.
Demontarea coloanelor verticale de apă rece, apă caldă și de canalizare
Demontarea coloanelor înseamnă de cele mai multe ori, tăierea lor. Să nu credeți că, după 30 sau 70 de ani de funcționare, va mai funcționa vrun filet la țevi sau vreo garnitură la tuburi. Important este să tăiem în așa fel încât să ne putem lega cu noua rețea de branșamentele vechi. Din nou, repet, vă recomand călduros să le schimbați și pe acelea, măcar până la apometru. Tăierea lor face posibilă și transportarea mai ușoară la parterul blocului, fără prea mult deranj și murdărie. Tăierea se face cu un fierăstrău sabie, cu sau fără acumulator.
După tăierea coloanelor verticale sau chiar în timpul tăierii lor, o să observați, după caz, că locul unde au stat țevile, a fost bombardat de mortar, ipsos, gunoi și fel de fel de materiale de construcții. Ele provin din reparații ale țevilor și cârpeala nișelor de-a lungul timpului. Înainte de montajul țevilor și tuburilor noi, este util să curățați acel spațiu. Nișele la colț sunt mai ușor de curățat, cele în perete sunt mai greu de curățat și necesită destule atingeri cu ciocanul percutor pentru a elibera acele bucăți de ipsos și de mortar.
Uneori, asociația de locatari a renunțat la apa caldă de la oraș, în favoarea centralelor de apartament, pe gaz sau pe curent electric. La acest pas, o să vă confruntați cu ideea păstrării unei țevi de apă caldă, pentru eventualitate revenirii la rețelele de apă caldă și de încălzire de la oraș. Având în vedere deranjul, costurile cu repetarea întregului proces, de sus până jos, dar și argumentul că rețeaua în sine nu costă prea mult, sfatul meu este să scoateți tot ce a fost vechi, chiar și cele de apă caldă și să le reconstruiți noi. Chiar și cele de apă caldă care nu vor fi utilizate.
Instalarea țevilor verticale noi
Instalarea coloanelor verticale vine cu noi oportunități. În primul rând, o să putem să instalăm propriile branșamente, fără să le împărtășim cu vecinii. Sunt mult blocuri, unde nu este împărțită doar coloana, ci și branșamentele. Unii le numesc coloane orizontale, care stau la unii în apartament, împotriva voinței lor. În al doilea rând putem pune niște țevi mai bine dimensionate. De exemplu, uneori dorim să construim a doua baie, într-o parte a apartamentului care nu are tub de canalizare de 110, ci doar unul de 50.
Designul noii rețele se poate discuta și aproba, înainte de începerea proiectului. Apoi, noile centrale pe gaz de apartament, au nevoie de scurgere, pentru că sunt centrale cu condensație. Dacă centrala este lângă nișa cu coloane verticale, poate doriți să faceți o scurgere direct în tubul de canalizare al coloanei, fără să mai duceți alte tubi și țevi. Toate astea trebuie menționate și plănuite în avans sau măcar în timpul demolărilor, care durează câteva zile.
Se montează țevile și tuburile de canaliza, în locul celor vechi. Uneori, cele vechi sunt bine aranjate în nișă. Alteori este necesară o rearanjare pentru a simplifica legăturile și munca, dar și pentru a micșora costurile întregului proiect. De cele mai multe ori, la acest pas sunt adaugate elemente, cu simplificare, pentru că acum, viața nu mai este așa de sărăcăcioasă ca pe vremuri. Poate dorim să adăugăm un indicator de temperatură și presiune a apei sau poate dorim o ramificație dublă pentru două direcții din nișă.
Montarea colierelor de fixare pentru ancorare
Deși țevile vechi erau destul de bine fixate de mortarul și ipsosul scăpat în nișă, ele erau tensionate și încărcate de acel material. Cele noi au nevoie de susținere, iar acest lucru va fi făcut de niște coliere de fixare din plastic sau metal. Colierele se prind în peretele potrivit așezării țevilor și tuburilor. Problema apare atunci nu ai unde să le prinzi sau când peretele de sub nișă are un relief accidentat. Acest lucru se întâmplă după decenii de amenajările și remodelări ale apartamentelor, după atâtea reparații și înlocuiri, ș.a.m.d.
Secretul este să nu puneți coliere de fixare în parțile unde vom pune ușile de vizitare. Le vom pune acolo unde nu le vom vedea și unde nu ne va încurca pe viitor. Adică acolo unde nu va fi vizibil și accesibil după ce vom reconstrui nișa. În mod corect, gurile de vizitare se pun sus, jos și la mijoc, iar în următorul subpunct vom discuta despre asta. Singurul loc potrivit pentru colierele de fixare rămâne între gurile de vizitare, cu evitarea părții de jos și părții de sus.
Nu este nevoie să instalați mai mult de 4 coliere de fixare pentru fiecare etaj. Este mai important să fie ancolate corect și fixate drept. Asta înseamnă că trebuie să fie bine legate de perete și cu o interacțiune corectă cu țeava. Colierul are un șurub, iar șurubul este strâns, țeava nu trebuie să se mai miște, dar nici nu trebuie tensionată sau curbată. Forța exercitată de colier sau de poziția colierelor, trebuie să fie doar pentru împiedica țeava sau tubul să cadă în jos, nimic altceva. Practic, colierele trebuie fixate în linie dreaptă și concentrice.
Concluzie și continuare
În acest articol am explicat în mare, pașii pe care trebuie să îi parcurgeți. Nu am intrat în detaliu cu produsele și cu tehnicile utilizate pentru o lucrare de succes. Am să fac acest lucru într-un articol viitor. După plata datoriilor de război către URSS, România a început să construiască blocuri în masă. „O casă pentru fiecare”, cam asta promitea partidul. Acum, 50 de ani mai târziu, majoritatea blocurilor au o rețea foarte învechită și nu o să mai puteți accesa aceleași produse sau nu ar trebui să mai utilizați aceleași produse.
În trecut se utiliza acele țevi din plastic sau din metal. Cele din plastic, obișnuiau să fie un fel de PVC, iar cele metalice obișnuiau să fie făcute din oțel zincat, chiar dacă acum nu o mai exista urmă de zinc, obișnuiau să fie zincate odată. La fiecare pas, o să creez un alt articol, pentru a explica în detaliu ce trebuie să faceți. Pentru beneficiari, această poveste este suficientă. Pentru cei care doresc să execute lucrarea, articolele de suport sunt necesare, ca să nu învățați atunci, pe loc. Astfel vă formați un pic niște așteptări realiste.
Am să vă explic în articolele de suport, pe care le observați ca legături în acest articol, tot ce ține de consumabile, timp, cost și deranjul pe care o să-l creați. În funcție de situație, puteți să ignorați unele aspecte sau să acordați atenție sporită la altele. În imaginea de mai sus, putem să observăm sacii de moloj de care trebuie să scăpați după terminarea lucrării. Acesta este doar un exemplu de situație care influențează munca, timpul, costul și bineînțeles prețul.
comments title