Voi încerca să explic unele aspecte care țin de legislația care guvernează, într-o oarecare măsură, piața construcțiilor. Aici mă refer la Legea nr. 50/1991, lege care a avut mai mult de 34 de modificări din 1991 și până acum. O lege care favorizează corupția, abuzul în serviciu, șpaga, etc. și care descurajează dezvoltarea, îmbunătățirea calității și diversificarea spațiului locativ din România. Este un fiasco, ce nu are loc într-un stat democrat, transparent sau o ierarhie de competență cu pretenții de stat de drept.
Legea nr. 50/1991 privește autorizarea executării lucrărilor de construcții și a suferit în 2020, o serie de modificări menite să simplifice procedura de autorizare a unor construcții. Practic, modificare aceasta a venit din cauza faptului că populația a ignorat efectiv autoritățile. Construcțiile fără autorizație sunt peste tot, birocrații și inutilii sunt ocoliți, de la arhitecți, până la firme autorizate electricitate, gaz, canalizare, apa, etc. și și-au dat seama că pierd controlul. Un stat fără control va fi ușor de răsturnat cu cracii în sus, ca în Iugoslavia.
Cum funcționează autorizarea executării lucrărilor de construcții?
Lucrurile sunt simple, cel puțin din punct de vedere tehnic și logic. Însă problema stă în partea cu șpaga, taxarea și economie subterană. România este deja mult prea taxată! Acest lucru este foarte clar, mai ales că oportunitățile din România sunt oribile și că prețurile sunt indirect în euro. Prin urmare avem o economie subterană, cam la fel de mare ca și cea oficială. Pe piața construcțiilor, mai ales cea a amenajărilor interioare, a construcțiilor rurale și a infrastructurii pe proprietate privată, aveam doar economie subterană.
De fapt, singura fiscalitate din domeniul construcțiilor este faptul că plătim taxe și impozite la energia și materialele de construcții utilizate atunci când se construiește. Gândiți-vă! de câte ori ați primit sau cerut o factură de la muncitorul care a renovat apartamentul? Cel mult, ați plătit un TVA atunci când ați cumpărat materialul de construcții. Această economie subterană vine din cauza legislației proaste, a birocrației și a corupției. Și este utilizată în mai mult țări europene, pentru a te jupui de bani, în ascuns și în privat, sau de la caz la caz.
Autorizația de construirea reprezintă o uneltă. Nu o uneltă prin care ajungi la logică și calitate, deși așa se prezintă. Ci o uneltă prin care se interzice mai tot, se complică implicând niște oameni cu niște profesii de care nu ai nevoie și se inhibă dorința de a mai investi, de a mai munci și de a mai câștiga bani. Dacă nu ai pe ce să-i cheltui, atunci nu ai de ce să-i câștigi. De aceea tot susțin că România este o țară iliberală și nedemocrat, condusă de o „ierarhie de competență” cu corupția în oase.
Care era problema și de ce nevoia de încă o modificare?
În industria construcțiilor, există un întreg cârd de așa-ziși profesioniști. Aceștia sunt funcționarii primăriilor, notarii, arhitecții, diriginții de șantier, inginerii geotehnici, mulți funcționari de la diferite instituții și de la multe agenții de utilități, uneori avocații. Diferitele instituții sunt pompierii, armata, garda de mediu, etc. Sunt așa de multe hopuri în procesul de autorizare și ai contact direct cu ei. Adică posibilitatea șpăgii este la tot pasul. Te sufocă cu etape și complicații pentru a ajunge șpăgat. Ori renunți la visul tău de a construi, ori cedezi intri în ilegalitate.
Problema e că tot acest cârd trebuie hrănit de cineva. Românii devin din ce în ce mai bătrâni și din ce în ce mai puțini. Casele sunt în plus, mai ales că pierdem cam 100-150 de mii de locuitori pe an. Există starea „băga-mi-aș picioarele” din ce în ce mai accentuată. Emigrație permanentă și mai ales definitivă a celor cu bani și pregătire. În concluzie, cârdul nu prea mai are pe cine să mai agreseze și să mai taxeze. A fi notar, nu mai este ce obișnuia să fie, mai ales că unii dezvoltatori imobiliari care fac acte când vând, toți pașii până atunci fiind ilegali. Da! blocuri și vile.
S-a ajuns într-un moment dinală în care riști să fii bătut când treci pe la „controale”. Mai ales că muncitorii sunt angajați la negru, nu au nume de familie, ci doar Gogu, Giovani și Nelu. Este destul de greu să descrii la autorități că ai fost agresat de cineva când nu există acte, legitimație, contract de muncă, nici măcar o poză cu ei sau când rămâi și fără buletin. Când te-a bătăt ți-a luat și telefonul sau portofelul, ca să ne înțelegem. În concluzie, această lege a fost schimbată, dar nu și practicile de abuz. Aceeași oameni, în postura de oameni care vin din partea statuluim practică aceeași hoție, corupție, doar că au lăsat-o un pic mai moale, până se mai liniștesc apele.
Infracțiunile, transformate în contravenții
Este foarte mare nevoie de bani. Infracțiunile, adică lucrurile pentru care până acum trebuia să mergi la închisoare, au fost transformate în contravenții și sunt taxabile. Adică moralitatea societății noastre s-a schimbat peste noapte. Acum, că acest mecanism al corupției și al birocrației nu mai este hrănit, au început să mârâie unul la altul. Bătându-se pe ultimii tăiței, au venit cu ideea să monetizeze imposibilitățile și capcanele formulate în lege. Totul sub forma: „Nu ai voie! dar dacă alegi să ocolești sistemul și să ne trimiți la mama noastră, pentru că oricum nu vă putem condamna pe toți la închisoare, atunci măcar să facem un ban.” Cam asta înseamnă noua lege a construcțiilor.
Pe de-o parte NU au renunțat la vechea metodă de a jupui persoana sau firma care alege să investească într-o construcție. Pe de altă parte le-a spus că dacă o fac suficient de profitabil, atunci este în regulă. Un pic mai jos o să vedem care obișnuiau să fie aceste infracțiuni. O să vedeți cât de imoral este. Interesul guvernanților și a cârduui, nu este decât de a face bani, indiferent de cele întâmplate ca urmare a compromisurilor făcute.
Efectiv, au preferat să monetizeze niște acțiuni de-a dreptul periculoase, decât să reformuleze legea pentru a elimina sau limita corupția, birocrația, șpaga și incertitudinea legislativă. Nu există un acord între legislativ și cei vizați de aceste legi, adică cei care construiesc. Sunt niște legi făcut în acord cu coada de partid și fără acordul societății civile. De aceea unii au ignorat total legea, iar alții au manifestat o abstinență de la a mai construi, cheltui sau a constribui în România.
Ce acțiuni obișnuiau să fie infracțiuni și care este acum contravenția?
Lucrările care erau considerate infracțiuniînainte de modificare acestei legi sunt următoarele: lucrări de construire, reconstruire, modificare, extindere, reparare, modernizare și reabilitare privind căile de comunicație de orice fel, drumurile forestiere, lucrările de artă, rețelele și dotările tehnico-edilitare, lucrările hidrotehnice, amenajările de albii, lucrările de îmbunătățiri funciare, lucrările de instalații de infrastructură, lucrările pentru noi capacități de producere, transport, distribuție a energiei electrice și/sau termice, precum și de reabilitare și retehnologizare a celor existente.
Da, imaginați-vă câte lucruri au devenit dintr-o dată posibile când ești dispus să plătești o amendă. În loc să spună că trebuie să simplificăm procedura de autorizare, s-a creat un vest sălbatic, unde fiecare o să facă ce dorește pe drumuri forestiere, la dotările tehnico-edilitare, la instalații de infrastructură. Acest text este munca unor cretini! Au luat furia oamenilor care venea din cauza faptul că statul călca peste familia ta, locuința ta și viața ta privată și au folosit-o pentru a trece o lege care va crea haos. Ca apoi să necesite altă modificare care va călca iar peste viața oamenilor.
Alte fapte care obișnuiau să fie infracțiuni sunt lucrări de foraje și excavări necesare pentru efectuarea studiilor geotehnice și a prospecțiunilor geologice, proiectarea și deschiderea exploatărilor de cariere și balastiere, a sondelor de gaze și petrol, precum și a altor exploatări de suprafață, subterane sau subacvatice, apoi organizarea de tabere de corturi, casuțe sau de rulote. Toate faptele enumerate erau calificate drept infracțiuni și se pedepseau cu închisoare. Acum au fost înlocuite cu amenda contravențională, de la 1.000 lei la 100.000 lei. Pam Pam.
De ce legislația în construcții, calcă pe urmele regimului comunist?
Conducerea comunistă a căzut atunci când s-a băgat prea mult în viața unui număr prea mare de oameni. Prăbușirea a venit din interior, iar motivul argumentat era faptul că nu mai era viața ta. Nu mai lucrai ce-ți plăcea. Nu locuiai unde doreai, de aceea și dorul de ducă. Nu te strângeai cu cine doreai. Același sentiment de „băga-mi-aș picioarele” au dus la sărăcia ce a declanșat revoluția. Românii, spre deosebire de polonezi, unguri, cehi, au rămas cu aceleași fosile comuniste. Această lege este munca fosilelor.
Neregulile care au loc în domeniul construcțiilor au legătură cu spațiu rezidențial și cu cel semi-industrial. Adică niște ateliere și afaceri de familie. Abuzurile care se fac cu autorizarea construcțiilor afectează persoana fizică, cu interesul de a-și construi un spațiu rezidențial pe care să-l numească al lui, nu cu marile firme de infrastructură, lucrări hidrografice sau cu exploatarea resurselor subsolului. Această lege va crea un haos, un abuz și o corupție greu de controlat și pedepsit de instituțiile statului.
Problema autorizării are legătură cu timpul prea lung pentru autorizare. Apoi cu sumele cerute și contactul direct între funcționatul statului și persoana care dorea să construiască. Acest contact direct trebuie oprit pentru a limita corupția. Toate comunicările trebuie să se facă în scris după o procedură clară. Astfel, funcționarul instituțiilor publice va fi mult mai reticent să mintă, să spună că nu se poate, când de fapt îi intră în atribuțiile de serviciu, sau să pretindă compensații personale pentru un serviciu public.