Furtul din curte sau gospodărie este un sport național în România. Populația săracă din țară este concentrată în mediul rural. Ideea că lucrurile pot să dispară din gospodărie în orice moment vine cu o grămadă de efecte secundare și totodată cu reticența de a mai investi. Această reticență poate avea implicații enorm de largi, de puternice și totuși de neclare. Autoritățile locale și instituțiile de stat nu-și pot da seama cât de periculoasă este treaba asta cu furtul, pentru bugetul de stat și cel local. Când gospodăria nu investește, statul nu are ce taxa, impozita sau condiționa.
[adinserter block=”3″]
Reticența de a cheltui și de a investii în propria gospodărie sau chiar renunțarea la ea accentuează subdezvoltarea regională și națională. În toate statele civilizate, există o secțiune pe site-ul poliției locale cu informații despre cum să-ți păstrezi gospodăria sau ferma în siguranță. În România nu am văzut așa ceva și este un program care trebuie considerat prioritar. Poliția trebuie să ajute la prevenirea furtului și apoi la rezolvarea cazurilor de furt, distrugere de proprietate privată cu ocazia furtului și distrugere de proprietate publică cu aceeași ocazie, precum infrastructura electrică.
Securitatea prin obscuritate
Printre cele mai mari greșeli pe care le observ în eforturile de securizare a fermelor sau a gospodăriilor este lăsarea bunurilor la vedere. Pentru a evita stimularea hoților sau informatorilor, încercați să puneți toate bunurile în interiorul unei magazii. Nu le mai lăsați în exterior. Această magazie trebuie închisă total și dotată cu un lacăt serios. Încercați să amplasați ferestrele acestei magazii în acoperiș și să le faceți non-transparente. Adică lumina să poată intra în magazie în timpul zilei, dar să nu se poată vedea înăuntru dacă cineva se urcă pe acoperișul structurii.
[adinserter block=”3″]
A doua greșeală mare este faptul că nu există o segregare între zona publică și cea privată. Vizitele vecinilor conține acces la tine în curte sau în spațiile de producție. Încercați să limitați accesul ochilor curioși în spațiile unde ai lucrurile de valoare. Asta înseamnă, în atelier, în hambar, sau chiar în cotețul de animale. De fapt, limitatea totală a accesului străinilor la tine în curte este recomandată. Este posibil să consideri că nu este nimic de furat sau distrus, însă o altă persoană poate vedea lucrurile altfel. Pentru unii chiar și furtul unui copac plantat este o opțiune.
Ultima greșeală mare din catalogarea mea este gura mare. Iar aici mă refer la gura tă. Mai jos vom discuta despre diferența între informator și hoț. Uneori chiar tu ești informatorul. Faptul că vorbești prea mult despre ce ai în curte sau în gospodărie, poate însemna că inviți ideea de furt din spațiul tău. Securitatea prin obscuritate funcționează excelent dacă este bine înțeleasă și implementată. Această tehnică funcționează mult mai bine decât un gard înalt și gros. Așa că mai bine investiți într-o magazie bine construită decât într-un gard de beton și sârmă ghimpată.
Diferența între informator și hoț
Nerealizarea diferenței între informator și hoț, este periculoasă și fustrantă. Informatorii sunt oameni care văd ceva la tine în curte, precum un cablu, un motor electric, o uneltă, chiar și un electrocasnic. Hoțul este cel care vine să-l fure știind că cineva a făcut mențiunea acelui bun văzut la tine în curte. Uneori hoțul și informatorul sunt aceeași persoană, dar de cele mai multe ori NU sunt. Ideea că cineva care știa a venit să-ți fure bunul te duce cu gândul că cineva din cercul tău de apropiați a venit să-ți fure din curte. Lucrurile nu stau chiar așa.
[adinserter block=”3″]
Fustrarea apare atunci când începi să consideri variante, adică începi să banuiești anumite persoane pentru furt. Această fustrare trebuie evitată pentru că induce neliniște, anxietate și distrugerea sentimentului de comunitate. Persoanele care fură se folosesc de informații pe care le aude la copii, la o persoană care vorbește prea mult despre ce a văzut și ce a făcut, din vorbă în vorbă sau de la cârciuma locală după câteva pahare. Persoanele care oferă informații nu realizează întotdeauna acest lucru. Ele sunt persoane normale, deschise, care gândesc și comunică liber.
Nu are rost să devii acid și suspicios. Nu este vorba de o conspirație împotriva ta, ci de unele erori pe care le-am făcut noi oamenii. În subpunctul de mai sus, securitatea prin obscuritate, am discutat despre ascunderea bunurilor. Atunci când ascunzi bunurile de ochii persoanelor care nu au nevoie să le vadă, împuști trei rețe dintr-o dată. În primul rând te protejezi de pierderi materiale. Beneficiul secundar este că nu ajungi în acea stare de suspiciune și neîncredere care se formează față de comunitatea ta. A treia chestiune este lipsa distrugerilor costisitoare.
Montajul unui sistem de supraveghere
Un sistem de supraveghere standard este compus dintr-un echipament care înregistrează și de câteva camere de supraveghere. Spațiile deschise dintr-o gospodărie sau fermă sunt spații foarte ușor de supravegheat. Camerele de supraveghere active se pot monta în locuri unde nu pot fi observate, iar camerele false, numite și camerele momeală, se pot monta în locurile vizibile. În timp ce hoții se feresc de cele false, cad în capcana celor adevărate. Într-un articol viitor am să explic exact cum funcționează arhitectura unui sistem de supraveghere.
[adinserter block=”3″]
O particularitate a mediului rural este faptul că toți se cunosc între ei. Chiar și dacă cei care îți încalcă proprietatea sunt mascați și camuflați, este foarte ușor să-i recunoști. Îi va da de gol înălțimea, greutatea, hainele, felul cum merg, ticurile nervoase, etc. Masca sau cagula utilizată în timpul infracțiunii poate să servească ca dovadă suplimentară filmării, dacă este găsită în urma unei percheziții. Sistemul de supraveghere te ajută să știi cine este vinovat și îți oferă un pachet consistent de dovezi care permit condamnarea.
Pe lângă faptul că persoana prinsă și condamnată nu te mai poate fura în anii petrecuți după gratii, faptul că el nu mai este în comunitate îi scutește și pe alții de pericole psihologice și pierderi materiale. Sistemul de supraveghere poate ajuta comunitatea mai bine ca orice alt polițist când trimite anumiți membrii ai societății în instituția de corecție. Apoi, persoana care comite infracțiunea va purta un fel de stigmă pentru că local se va știi cu ce se ocupă. Asta va determina persoana respectivă să plece din mediul respectiv și să încerce să-i păcălească pe alții, în altă parte. Acest lucru fiind benefic pentru comunitatea locală. Asta mă duce cu gândul la rețelele de ajutor reciproc despre care vreau să că explic în continuare.
Rețelele de ajutor reciproc pentru securitarea rurală
Comunitățile rurale se confruntă deseori cu aceleași provocări. O organizație care dezvoltă măsuri și oferă educație poate să acopere acele aspecte pe care poliția locală nu vrea să le adreseze. Aceste rețele, grupuri și centre ce ajutor reciproc vă oferă o mulțime de beneficii. Voi publica un articol (4p-35) separat despre aceste beneficii. Pentru moment vreau să atrag atenția asupra aspectelor de modus operandi (MO). Modul în care hoții și informatorii acționează este deseori repetat. În funcție de acțiunile trecute și asupra rapoartelor asupra măsurilor de protecție care nu au funcționat.
[adinserter block=”3″]
Aceste rețele furnizează informații așa cum fac eu acum, dar în plus mai oferă și tehnică de supraveghere, informații despre tentative reușite sau nereușite de furt. La astfel de întâlniri pot participa și reprezentați ai firmelor de securitate și supraveghere. Ei vă pot explica concret tehnici și vă pot vinde produse pentru a face întregul sistem de securitate foarte bine pus la punct. Unii din ei oferă cursuri despre cum să-ți construiești și întreții propria rețea de supraveghere la tine în gospodărie. O rețea de ajutor reciproc pentru securitatea rurală este necesară.
Se poate obține ajutor cu schimb de echipamente de supraveghere, servicii de construcții, vânzări de magazii la mâna a doua și chiar finanțare fără dobândă. Un aspect foarte important al ajutorului reciproc este că poate extinde recunoașterea suspecților de la un sat la altul și de la o comună la alta. Chiar dacă nu cunoști hoțul din satul vecin, o rețea de ajutor reciproc va dezvolta legăturile necesare pentru a primi ajutor în această privință. Poliția rarelori colaborează cu cei din satul vecin. Pentru că organele de administrație internă fac prea rar acest lucru, hoții știu că pot profita.