Până acum câteva săptămâni, construcția unui adăpost anti-atomic părea ca o discuție demnă de anii 80, demnă de istorie sau de film SF. După încheierea condițiilor pentru Pax Americana, au apărut imediat conflictele. Conflicte care vor lua diferite forme în următoarele decenii. Nu este ciudat că avem nevoie de adăposturi anti-atomice, atât timp cât armele nucleare devin din ce în ce mai disponibile chiar și țărilor mici, nu doar la dispoziția marilor puteri. În ceea ce privește România, suntem la marginea unor sfere de influență, iar asta spune parte din poveste.
În acest articol o să vă vorbesc despre tehnici constructive. Unii din voi o să considerați că sunt nebun că dezbat astfel de scenarii. O fac, pentru unii dintre noi nu doresc să se dea bătuți doar pentru că viața ajunge să fie extrem de grea. Buncărul nuclear nu este un spa. El este o gaură funcțională săpată adânc în pământ, care te protejează pe termen lung de condiții aspre și de vremuri greu de suportat. Sper că aceste informații să vă ofere informații concrete despre un eventual proiect, nu doar un motiv de îngrijorare.
Un buncăr nuclear, pentru o armă nucleară
Un buncăr nuclear este o cutie etanșă în pământ sau într-o cavitate dură, rezistentă la armele termobarice. O armă termobarică crează o temperatură extraordinar de mare și o presiune măricică. Aceasta este prima problema cu care ne confruntăm. Efectele radiației vin în câteva zeci de ore, însă primul pas pe care buncărul trebuie să-l treacă este cel al presiuni, numită și suprapresiune, și cel al temperaturii. Un buncăr nuclear face față și artileriei sau bombardamentelor. Un adăpost convențional ca cele de la subsolul blocurilor, nu fac față unei arme termobarice.
Corpul uman rezistă destul de bine la presiuni mari, însă instalațiile și sistemele din buncăr sunt mai puțin rezistente. Însă, cea mai mare problemă pentru corpul uman este temperatura și radiațiile emise de explozia inițială. Este imposibil să știi când se detonează o armă nucleară, dar pe moment, poți adopta procedura “ferește-te și acoperă-te”. Asta funcționează destul de puțin dacă te prinde într-o poziție nefavorabilă, dar este util atunci când explozia se află la 3-5 km de tine, sau mai aproape dacă ai ceva între corpul tău și miezul de foc.
Corpul uman expus direct la miezul de foc, va suferi arsuri semnificative. Nu vreau să vă arăt, ca să nu vă descurajez, dar nu e sfârșitul lumi. Uneori se poate trăi funcțional și după așa ceva. Alteori, arsurile pot fi fatale și se poate muri de la câteva minute, la câteva zile, doar de la arsurile asupra corpului acoperit și neacoperit. În plus, puteți orbi, permanent sau temporar. Important de știut este că adăpostul pe care îl construiți, trebuie să ofere destul confort și utilitate chiar și în cazul în care reușiți să ajungeți acolo răniți, dezorientați, epuizați și zguduiți emoțional.
Care sunt efectele unei explozii nucleare?
Efectele armelor termobarice pot fi simțite pe o rază de zeci de kilometri de la punctul de impact, dacă aceasta face contact cu solul. Printre efecte se numără cutremurul, pulsul electromagnetic, prăbușirea unor structuri învecinate, explozii și incendii, întreruperea utilităților și devastarea infrastructurii. Ca o precizare scurtă, nu ne putem baza funcționalitatea adăpostului pe utilitățile furnizate de localitatea în care locuim. Odată cu întreruperea curentului electric, toate utilitățile vor înceta să mai funcționeze, uneori pentru luni sau chiar ani.
Dacă o armă nucleară/termobarică este detonată în aer, unele efecte sunt amplificate, iar altele diminuate, în funcție de obiectivele atacatorului sau de șansă. Cu cât locul detonării este mai departe de tine în faza inițială, cu atât mai bine. Însă, radiațiile ulterioare generate de norul de praful radioactiv, vor fi cam aceleași peste tot. Norul radioactiv este influențat de anotimp, climă, vânt, tipul atacului, numărul de arme detonate, etc. Este destul de greu să te pregătești pentru ceva specific și este bine să abordezi o atitudine mai largă, care presupune ce-i mai rău.
Buncărul trebuie să vă ofere un grad de protecție din punct de vedere termobaric, dar și din punct de vedere electromagnetic. Clădirea, sau cutia etanșă despre care vorbeam mai devreme, are nevoie de niște sisteme, construite corect și fără compromisuri. Totodată, sistemele pe care le instalați în clădire, trebuie să fie testate periodic și să vă asigurați că aveți îndemânarea necesară pentru a le utiliza. Un grad de automatizare este binevenit, având în vedere că s-ar putea să ajungeți în adăpost rănit sau cu incapacități permanente sau temporare.
Ce sisteme și instalații vom instala într-un adăpost anti-atomic?
Primul sistem la care ne oprim este cel care ne ajută să respirăm un aer curat. Sistemul de ventilație asigură recircularea aerului viciat intern, dar mai filtrează și aerul exterior pe măsură ce schimbăm gazele nocive cu exteriorul. Despre aer și filtrare este mult de discutat și îi voi dedica o serie întreagă. În adăpost este întuneric, din motive evident nu vom avea opțiunea unei ferestre. Instalația electrică este a doua instalație importantă, după cea de ventilație. Fără lumină, am putea să ne lovim de obiecte și instalații sau să nu găsim la timp lucrurile de care avem nevoie.
Al treilea aspect important este instalația de apă potabilă. Apa potabilă poate fi scoasă și din sol, pentru că rareori este contaminată de o armă termobarică, doar că praful din apă ar putea fi radioactiv, de aceea este bine să înmagazinăm apă măcar pentru perioada critică. Filtrarea apei poate fi mai scumpă și mai dificilă ca înmagazinarea ei. Al patrulea sistem important este cel de divertisment. Dacă stai într-un buncăr singur, o poți lua razna. E bine să ai o tabletă, niște căști pentru a asculta muzică, niște cărți interesante și bineînțeles niște filme pozitive.
Abia acum am ajuns la mâncare și la sistemul septic. Pentru a sta cu bine într-un adăpost anti-atomic, este necesar să mănânci suficient și echilibrat. O să explic în detaliu care sunt alimentele care pot fi păstrate pe termen lung într-o gaură în pământ. Apoi, va fi nevoie să dăm atenție unui sistem septic și a gazelor rezultate în urma timpului petrecut la baie și în urma gătitului. Nu vom avea opțiunea să deschidem o fereastră pentru a aerisi, iar acest aspect te poate pune într-o situație extraordinar de dificilă și periculoasă. Le voi explica pe toate în detaliu în viitoare articole.
Utilitatea alternativă a unui adăpost nuclear
Construcția unui adăpost anti-atomic presupune niște costuri semnificative. Pentru a putea duce la bun sfârșit un astfel de proiect, va fi bine să găsim și un scop alternativ cu viabilitate economică. Până acum v-am explicat ce mediu ostil este această gaură în pământ, dar are și unele avantaje ce pot fi exploatate în scopuri economice. Unul din argumente ar fi faptul că acolo în sol temperatura este constantă și joasă indiferent de anotimp. Asta poate fi o oportunitate pentru un spațiu de depozitare, arhivare, conservare sau un loc de creștere a anumitor răsaduri.
Un alt argument este faptul că în sol avem liniște absolută. Amenajarea unui studio de înregistrări audio, video sau chiar editatea înregistrărilor, ar fi mult mai avantajoasă dacă este amplasată la 2-3 metri sub sol. Aici am putea reveni la primul argument. Echipamentele audio au electronice sensibile la îngheț, pentru cineva care nu încălzește spațiul atent, un spațiu subteran poate însemna o protecție termică pe care rareori o putem avea altfel și la un cost mai mare pe termen lung. Am mai putea adăuga o grămadă de alte echipamente și consumabile.
Poate că cel mai util este spațiul pentru înmagazinarea alimentelor, pentru că împușcăm doi iepuri deodată. Putem înmagazina alimente precum legume, brânzeruri, alimente conservate, carne în untură, băuturi alcoolice și non-alcoolice, dar avem și aceste alimente la dispoziție în cazul unei situații de criză. Capacitatea de a te gospodări eficient și funcțional dublat, face toată diferența. Nu adapostul îl face pe om, ci omul pe adăpost. Pentru cei ignoranți, needucați, bețivi și delăsători, un buncăr poate fi chiar periculos.
Unde putem amplasa un adăpost anti-atomic?
Amplasarea unei clădiri subterane se poate face literalmente oriunde, pentru că nu există limite de adâncime în sol. Problema constă în faptul că este foarte dificil să o faci într-un timp scurt și un cost redus când avem clădiri de jur-împrejur. Pentru a evita costurile crescute și accidentele vom căuta să săpăm într-un sol departe de alte clădiri și cu o pânză freatică adâncă, peste 10-15 metri. În părțile de câmpie de la noi din țară, acest lucru nu prea este posibil și acolo vom avea adăposturi de suprafață, iar acelea vor fi mai scumpe și mai dezavantajoase. Sunt suficiente excepții.
Solul optim pentru amplasarea clădirii subterane este cel neinundabil la acea adâncime, care poate fi excavat, fără să fie nevoie să spargem stratul de rocă, dar care nu are fundația pe stratul de rocă. Arma nucleară elimină o energie enormă într-un timp foarte scurt. Crează o undă de șoc, care se propagă prea bine prin stratul de rocă. E mai bine să avem o fundație pe niște piloni, decât direct pe stratul de rocă. Altfel am avea nevoie de o izolare la bază, pentru a ne proteja de șocul asupra structurii. Solul moale din jurul clădirii, va acționa ca o protecție ieftină la șocul inițial.
Amplasarea adăpostului departe de clădiri învecinate, va asigura o anumită protecție împotriva prăbușirii lor în faza de construcție, dar și la efecte generate de un eveniment. Aici mă refer la explozia unui rezervor de propan, prăbușirea unor arbori cu trunchiul foarte gros, care ar putea avea rădăcine suficient de groase pentru a afecta unele instalații exterioare, hidroizolația și termoizolația adăpostului. Vom căuta să avem sol gros și moale sub buncăr, dar și peste. Am explicat amânunțit Care este cel mai bun loc pentru a amplasa un adăpost anti-atomic.