Culoarea și textura fațadei unei clădiri poate contribui la felul în care percepem o structură sau un spațiu adiacent ei. Aceste culori au des și implicații termice pentru interiorul imobilului. În continuare vom vedea care sunt efectele alegerii unor culori și pentru ce locații sau aplicații sunt ele mai avantajoase. Tradițional vorbind, exteriorul casei obișnuia să aibă culoarea materialului de construcții. În acest moment, puține structuri mai sunt neacoperite de mortar de protecție sau de o termoizolație care este apoi protejată și ea cu mortar.
Având în vedere că este necesară termoizolația casei, vom putea presupune că de cele mai multe ori vom avea nevoie de o culoare pentru lavabilul de exterior. Alternativ putem utiliza cărămidă aparentă sau un alt tip de material similar pentru placarea fațadei. În articolul 1n-cu3and – Cum se montează cărămida aparentă pe fațada unei clădiri? voi explica unele lucruri pentru situații alternative. Aceste alternative vor fi întotdeauna mai scumpe, dar se pot amplasa pe termoizolația clădirii fără să pară că este o casă termoizolată.
Albul, o culoare care se murdărește ușor
Casele cu fațada albă, fără streașină, tind să se păteze imediat. Pereții exteriori stau mai puțin timp nepătați, cel puțin comparativ cu cele colorate. Petele au loc în special în partea de sus sau acolo unde pereții sunt bătuți de ploaie. Multe case vopsite cu lavabil alb au nevoie de reaplicări repetate pentru a menține nuanța. În timp, albul tinde spre un gri foarte slab, lucru mai ales în zonele urbane. O să vedeți mai jos că o să recomand culoarea gri exact pentru acest motiv.
Pereții albi pot fi mai greu curățați odată ce au fost pătați de noroi sau prin alte metode. Dacă vă uitați pe stradă și urmăriți clădirile albe, veți observa că nici una nu a scăpat nepătată. Fixările în perete, făcute cu suruburi, ancore sau armătură vor ajunge să ruginească mai devreme sau mai târziu, iar acea rugină va ajunge pe albul imaculat. Aici intervine lavabilul de exterior și reaplicări succesive la anumite intervale de timp. După cum spuneam, putem să considerăm că este o culoare destul de greu de întreținut.
Un avantaj major al caselor albe este pus în valoare când casa este amplasată într-o zona geografică cu climat cald. Culoare albă reflectă razele solare, iar căldură este prea puțin absorbită de clădire. Pe de altă parte, iarna efectul este același, iar soarele nu reușește să contribuie prea mult la încălzirea casei. În funcție de vegetația înaltă din jurul clădirii, culoarea exterioară a clădirii poate juca un rol important în reglarea temperaturii interne.
Roșul, o culoare pentru zonele montane
Culoare roșie are multe avantaje. Le vom prezenta pe toate, dar voi pune accentul pe zonele montane pentru că acolo sunt cele mai potrivite. Privind paleta de culori secundare o să observăm că verdele vegetației din zonele montane se potrivește foarte bine cu unele nuanțe de roșu. Acest lucru este valabil de primăvara și până toamna târziu. Mai ales că majoritatea vegetației montane este formată din conifere. Roșu și vedele sunt culori complementare și asta nu lasă o structură nouă să fie o insultă vizuală cocoțată pe deal.
Roșul, mai ales roșul închis pe care îl puteți observa în imaginea de mai jos este o culoare relativ închisă. Acest lucru o să determine o absorbție a energiei solare. Poate fi văzută ca o contribuție la sistemul termic al clădirii. Acest lucru este mult mai adevărat în condițiile în care fațada este construită din lemn și nu este acoperită cu termoizolație. Aceasta este situația specifică pentru casele de vacanță construite la munte. Pe piață o să găsiți produse de protecție a lemnului de culoare roșie. Este exact nuanța pe care o folosesc scandinavii. Există un motiv pentru această nuanță, dar vă voi spune despre asta într-un alt articol.
Un ultim lucru pe care vreau să-l mai spun despre culoarea roșie a caselor de munte este faptul că ele sunt ușor observabile când ninge puternic. Acest roșu are un contrast foarte plăcut cu albul zăpezii și poartă a valoare de marketing pentru hotelurile și pensiunile din zona montană. Între alb și verde, casa cu fațadă roșie pare să arate întotdeauna bine și să inspire faptul că este o construcție îngrijită.
Griul, o culoare naturală în zonele urbane
Nuanțele de gri, sunt în primul rând ieftine. Majoritatea construcțiilor au în componență beton, mortar, tencuială, sau alte produse pe bază de ciment Portland. Aceste nuanțe naturale de gri, au o stabilitate mult mai mare în timp decât cele obșinute cu ajutorul vopselelor. Mulți arhitecți apelează la betonul arhitectural descoperit. Acesta este un beton care se finisează mai bine și oferă un aspect foarte plăcut încât nu mai este nevoie de tencuială sau acoperire cu placări sau vopsele.
Petele și scurgerile de rugină se observă destul de greu pe o clădire cu fațată gri, mai ales dacă este o nuanță închisă de gri. Depunerile de funingine sau fum de la automobile și poluare sunt aprope neperceptibile. Contrastul între griul pereților din beton cu albul ferestrelor termoizolante este unul avantajos, mai ales că acest tip de ferestre sunt cele mai ieftine. Nuanțele de gri merg cam cu orice nuanță pastelată și deschisă, în funcție de concentrație.
Textura naturală și culoarea gri este un mijloc de a crea niște spații interne și externe specifice unor medii de birouri. Este o atmosferă destul de rece, dar oferă senzația de ordine sau de o oarecare superioritate. Aceste culori și texturi pot fi însoțite de termoizolație invizibila sub stratul final. Culoarea gri este des prezentată în contract cu nuanțe de alb sau cu sticlă. Recomand utilizarea acestor nuanțe de gri aproape exclusiv în mediul urban și cu o foarte mare atenție la detalii pentru că vor cuntribui mult la aspectul estetic al clădirii.
Albastru, o culoare pentru litoral
Sub cerul albastru și lângă întinderea mării sau a oceanului, casele albastre au o percepție favorabilă. Sunt încadrate în peisaj. Nuanțele de albastru și albastru deschis au nevoie de un substrat alb, atunci când sunt aplicate, dar și de o culoare alăturată albă. Sarea din zona litoralului face ca stratul de vopsea groasă să se cojească. Acest substrat alb îți oferă posibilitatea de a utiliza vopsele bazate pe apă și mai puțin bazate pe solvenți sau rășini.
Sunt vopsele utilizate în industria navală care rezistă cu brio acestor condiții maritime, dar acelea sunt de obicei fabricate pentru aplicarea pe oțel. Un avantaj al sării din aer este că acesta inhibă dezvoltarea vegetației pe fațadele de culoare deschisă. Acest lucru înseamnă că nuanța de culoare rămâne așa ceva mai mult timp comparativ cu o zonă montană să spunem. Multe nuanțe de albastru sunt percepute favorabil, precum nunțe de bluemarin, turcoaz sau chiar azuriu. Căutăm culori puternice și mai puțin pastelate sau texturate.
În articolul Ce culori alegem pentru spaţiile de locuit am vorbit despre impactul psihologic al culorilor asupra locuitorilor. Ar putea fi aplicabilă informația pentru curțile interioare specifice caselor construite în zona litoralului. De regulă, aceste spații sunt amenajate ca locuri de luat masa, locuri de odihnă sau este locul unde este amplasată o piscină. Nuanțele de albastru vor ajuta și aici, mai ales în interiorul piscinei.
Maroul, o culoare naturală în zonele rurale și de munte
Nuanțele de maro sunt specifice lemnului protejat cu uleiuri sau lacuri. Aceste nuanțe sunt foarte folosite la locuințele construite din materiale de construcții naturale precum lemnul, piatra sau chiar cele din paie. Variația de culoare în timp este destul de înceată. În cazul lemnului această tinde să treacă prin nuanțe de negru sau maro închis și să ajungă la argintiu sau gri deschis. Dar se ajunge la nuanțe de maro când lemnul este protejat.
Nuanțe de maro se pot obține și prin combinarea cărămizilor roșii cu cele galbene sau chiar gri. Țesătura peretelui se poate combina în așa fel încât să se obțină exact nuanța dorită când privim de la departare. Designul, acesta este un caz în care pereții casei nu sunt izolați la exterior, lucru deloc dorit. Pe de altă parte se poate aplica bucăți de cărămidă aparentă și pe termoizolație, iar efectul pote fi cu precizie același. Depinde foarte mult de regimul de utilizare a acelei structuri.
În imaginea de mai sus avem o fațadă exterioară care are mai multe materiale în componență. De la depărtare ea nu pare exact maro. Însă încerc să explic faptul că prin modificare tipului de piatră sau a nuanței mortarului se poate umbla la percepția cromatică a fațadei. Este evident că în această situație, cel mai ușor este să modificăm culoarea mortarului. La noi în țară nu recomand utilizarea unei combinații de materiale diferite din cauza diferenței de coeficient de dilatare. Însă puteți merge pe piatră și cărămidă aparentă.
Rozul, o culoare pentru oraș
Deseori, orașelor li se mai spune și jungle de beton. Uneori veșnicul gri al betonul sau negrul spălăcit al asfaltului ajung să îi apese psihic pe locuitori. Culoarea roz este una liniștitoare și fermă. Nu mă refer un roz bombon, ci la un roz slab, pastelat care se leagă foarte bine de acest gri al betonului. De fapt, încercați să vă imaginați un barbat cu un costum gri și o cămașă roz pastelat. Cam așa s-ar încadra o clădire cu o altfel de fațadă în jungla de beton.
Culoarea ușilor și ferestrelor trebuie să fie și ele de nuanță închisă, ideal pe o nuanță de gri și verde. Mai jos avem o imagine a unei case cu ușile și ferestrele vopsite corespunzător. Ușile și ferestrele de culori închise au fost păstrate din vremuri trecute. Sub ele, cel puțin privind din exterior au fost montate termopane de culoare albă din PVC. Când ferestrele verzi sunt coborâte, din exterior clădirea arată chiar foarte bine. Variața de culoare între verde și roz trebuie corelată dinamic, adică dacă modificăm rozul, atunci și verdele trebuie modificat.
Un aspect important al acestei culori este textura pe care o dezvoltă atunci când rozul este mânjit sau un pic deteriorat. Chiar dacă la multe culori textura oferă o impresie de neîngrijit, în cazul rozului pastelat senzația e diferită. În funcție de pete și nuanțe, locul poate căpăta un anume caracter, mai ales pe fațadele de cărămidă sau lemn. Urmele sunt la fel de repede simțite ca și la pereții albi, dar efectul este unul diferit.
Negrul, o culoare favorabilă zonelor reci
Negrul, are un efect termic exact contrar albului, dar și toate avantajele de stabilitate cromatică pe care albul nu ne are. Exceptând găinațul porumbeilor sau a păsărilor de genul și a ouălor aruncate în urmă spre fațadă, nu prea există alte scenarii prin care poți păta o fațadă neagră. Mai ales dacă nu urmărești o priveliște imaculată a fațadei. Chiar și când este pătată, lucrurile tind sa se înegrească în timp sau să fie acoperite de funingine de la gazele de eșapament sau coșurile sobelor pe lemne.
O fațadă neagră nu are nevoie de întreținere, doar cadă începe să se cojească fațada. Casele negre sunt un cuptor în timpul verii, iar dacă te afli în jungla de beton, probabil că nu este cea mai bună alegere. În schimb casele construite în câmp pot beneficia de o oarecare încălzire pe timp de iarnă. Unghiul soarelui de iarnă este foarte jos, iar printre blocuri, razele solare nu ajung la fațada casei tale. Pe de altă parte, vara, când soarele se află la un unghi foarte ridicat cu orizontala, vor coace orice suprafață neagră.
În trecut se făceau hambare din lemn și se afumau sau se impregnau cu soluții care transformau lemnul în culoare neagră. Acest lucru se practica pentru animalele adăpostite acolo pe timpul iernii. În partea de sud, sud-est și sub vest nu se plantau arbori pentru o mai bună expunere la razele solare. Vom reveni la genul acesta de tehnică constructivă pentru că are multe beneficii și principii avantajoase din punct de vedere termic și ecologic.