Designul de produs este un proces care începe la stadiul de idee și se termină cu un prototip fabricat. Designul de produs poate să servească la fabricarea a milioane de bucați sau să rămână la stadiul de prototip. Înainte de a intra în productie de serie, un produs poate avea câteva cicluri de design în încercarea de a dezvolta și a perfecționa obiectul sau serviciul pentru care clientul ajunge să plătească în magazin. Descrierea mea este una destul de simplistă și generală. Pentru produse individuale designul de produs poate include o multitudine de pași. Acest lucru este mai ales valabil când produsul tău este defapt o componentă, care intră într-un sistem de componente, iar abia acele sisteme de componente formează un produs final ce poate fi achiziționat. Noi vom păstra lucrurile simple pentru moment.
Pasul 1: Cum ar trebui să arate produsul tău și ce ar trebui să facă?
Primul pas în procesul de creație al unui produs face referire la idee. Ai nevoie de o idee clară despre ce vrei să proiectezi. Pentru acest prim pas recomand foaia și creionul. Desenează cât mai multe schițe și încearcă să te lămurești pe tine despre cu ar arăta obiectul, încadrarea în pagina, care ar fi cromatica aleasă, etc. Orice detaliu este binevenit la acest pas pentru că îți oferă o fundație pe care poți să construiești viitoarele idei. Atunci când ai o listă clară de specificații de la client cu ce dorește, designul de produs este mai ușor. Spun asta pentru că unele alegeri sunt facute și poți lucra pe o structură existentă fără să fie nevoie să intuiești sau să ghicești dacă clientului îi va fi pe plac. Același lucru este valabil și când urmărești să modifici designul unui produs existent.
Eu personal, urmăresc să învăț din greșelile altora. Merg pe internet, caut un produs similar. Dacă există, atunci încerc să studiez unele articole. Detaliile pentru studiu includ materialul din care este făcut produsul, dimensiunile volumetrice, greutatea, culoarea, costul materialelor, metoda de fabricație, protecția la uzură, siguranța în exploatare, costul ambalajului, noțiuni de UX și UI, comparația cu produse competitive, etc. Este foarte util dacă începi să desenezi și să concepi cu ideile acestea în minte. În funcție de gradul de complexitate cu care îți răspunzi la întrebarea de mai sus, vei ajunge să faci cât mai puține modificări ulterioare. Modificările ulterioare fiind mai costisitoare.
Pasul 2: Designul 3D al produsului tău.
După o serie de schițe, stabiliri de forme și calcule matematice despre materiale, dimensiuni și greutăți, vom avea o idee mai clară despre cum va arăta produsul. Încercăm să schițăm într-un format 3D. Eu vă recomand softurile SketchUp, Solidworks și Autodesk Focus 360. Acest format 3D este foarte precis și ne lasă să vedem cum interacționează piesele între ele. Este posibilă și interacțiunea animată dintre piese. Astfel vom putea vedea o interacțiune mai clară dintre piesele designului nostru. La acest pas putem să proiectăm obiecte pe care le putem schimba sau modifica ulterior fără să mai schimbăm tot designul. Softul 3D ne poate face să ne înțelegem mai bine designul fiind posibil să îl rotim sau să îl randăm.
Totodată putem schimba ușor culorile, textura și ne putem crea o idee despre modul de prezentare. El poate include poza de pe ambalaj, imagini pentru manualul de instrucțiuni sau feedback pe care îl oferim managerului de proiect dacă clientul are un astfel de angajat între el și tine. Designul 3D nu este întotdeauna o parte obligatorie mai ales că fabricantii de produse urmăresc planurile 2D. Însă cu siguranță ajută enorm să existe două tipuri de planuri. Uneori, planurile 2D se pot printa la scară reală și pot fi lipite pe bucata de material ce urmează a lua forma produsului sau componentei de produs. Într-un fel am ajuns la pasul construcției de prototipuri.
Pasul 3: Construcția prototipului conform designului 3D
Sunt două lucruri bine de știut pentru acest pas. În primul rând, prototipul nu trebuie construit neapărat din același materiale ca produsul final. Uneori este foarte greu să procuri sau să prelucrezi nu știu ce tip de oțel întărit. Poți substitui acea piesă un un material similar, dar mai ușor de prelucrat și mai ieftin. Ulterior, dacă designul este final și acceptat de client poți să ceri producatorului să fabrice produsul cu piesa din materialul dorit. Uneori acest lucru nu este posibil. Nu poți să faci o bicicletă zburătoare dacă nu ai un material foarte ușor la îndemână. În acea situația produsul nu ar funcționa decât teoretic. Al doilea aspect pe care vreau să îl spun despre pasul construcției prototipului este că nu trebuie să îi construiești absolut toate componentele în atelierul tău.
Uneori poți apela la furnizori externi pentru unele operațiuni care împlică factori de producție pe care nu îi ai. O regulă generală este că factorii de producție pe care îi deții intern îți aduc cea mai mare marja de profit, dar acest lucru nu poate fi adevărat dacă achiziționezi un factor de producție, precum un aparat de ascuțit cuțite, dacă în general faci design de cuțite o singură odată pe an. Acest aparat probabil că nu va fi niciodată rambursat, ca să nu mai vorbim despre profit la investiția făcută. Există spații concepute special pentru designerii de produs. Le spune maker space și se pot închiria cu ora sau cu un abonament lunar. Pentru designerii care locuiesc în mediul urban și nu dețin nici un spațiu de producție, aceste spații pot reprezenta singura opțiune.
Pasul 4: Găsirea unul producător care să-ți transforme prototipul într-un produs de serie și care să-ți ofere o cotație de preț
Discuția cu producătorul este una destul de complexă pentru că deseori este implicat și clientul. Multe mailuri vor circula înainte și înapoi până ce producatorul va obține contractul de fabricație. Ajută foarte mult dacă oferi cât mai multe detalii, desene și schițe corecte. Ca designer de produs vei încerca să insisti pe un anumit material cu un anumit finisaj etc. Pe de altă parte, clientul, cel care te angajeaza să faci designul de produs, va urmări să plătească cât mai puțin pe unitate. Cu cât sunt mai multe piese, cu atât presiunea pentru obținerea unui preț mai mic va crește. Prototipul se trimite de regulă la producător pentru o bună înțelegere a produsului și este bine să fie absolut corect.
Cotațiile de preț sunt oferite în funcție de numărul de bucăți fabricate. Același lucru este valabil și pentru numărul de bucăți de ambalaj. Deseori, fabrica care preia designul nu poate produce la un preț competitiv și ambalajul. Astfel, majoritatea producătorilor vor subcontracta parțial sau total acest aspect al contractului. Ambalajul este un produs la rândul lui sau o serie de produse. Într-o tară, produsul la care ai făcut designul poate fi vândut sub o anumită formă sau brand. Însă într-o altă țară el poate fi ambalat într-un mod total diferit și poate avea cu totul altă strategie de plasare pe piață. Toate acele cutii și abțipilduri au un design de rândul lor și probabil vor fi subiectul unui alt design de produs.
Pasul 5: Repetă pașii de la 1 la 4
Designul de produs ajunge destul de des la redesign. Nu este vina persoanei care face produsul, nici a organizației care îl fabrică. Lucrurile pur și simplu se schimbă. Astfel de schimbări sunt datorate apariției unor materiale mai noi și mai performante, schimbărilor preferințelor clienților, rebrandul companiei care a cumpărat prima dată designul, schimbarea producătorului sau a factorilor de producție, majorarea costurilor de producție, creșterea competitiei în sectorul de afaceri, etc. Pot fi o mulțime de alte schimbări.
Majoritatea producătorilor, mai ales cei din mediul industrial, construcții sau naval, preferă redesign din aproape în aproape. Adică nu se aruncă la un design total redefinit pentru că nu știu cum vor reacționa clienții existenți. Acest lucru poate fi o idee bună pentru că îți oferă o anumită stabilitate și anticipare a nevoilor clientului. Este destul de greu să pornești un design de la zero, dar acum stii care este procedura și cum poți îmbunătății produsul prin repetarea pașilor de la 1 la 4.