Reabilitarea termică a blocurilor din toată țară este un proces care a demarat când am intrat în Uniunea Europeană, chiar dacă rezultatele propriu-zise s-au văzut mult mai târziu. Această reabilitare termică reprezintă niște lucrări de renovare a blocurilor de locuințe, schimbarea unor produse existente, dar și montajul unor produse noi. Vom vedea un pic mai jos ce înseamnă asta, cum au fost făcute și cum ar fi trebuit să fie făcute de fapt. Apoi vom discuta despre greșeala conceptuală a termoizolării blocurilor fără o ventilație corespunzătoare.
În trecut am scris articolul Ce înseamnă să ai cu adevărat o casă pasivă? și acolo am explicat ce înseamnă un schimbător de căldură. Aici vreau să vă explic de ce termoizolarea sau această „reabilitare termică” nu își atinge performanța promisă și ce putem face pentru a adresa în privat, o problemă care ar fi trebuit să se adreseze la comun. Un bloc reabilitate termic este foarte departe de performanțele unei case pasive. Cred că rezultatul obținut o să fie undeva între „vai de noi” și ”lucrul bine făcut”.
Cum ar trebui să funcționeze un bloc reabilitat termic?
Blocul comunist are o tipologie. Mai precis, există o scară de bloc în centrul clădirii, iar apartamentele sunt dispuse aproximativ în jurul acelei scări de bloc. Când termoizolăm o clădire cu scopul de a crește eficiența termică, va fi nevoie să termoizolăm și scara blocului, nu doar apartamentele. Asta înseamnă că ghena de gunoi și spațiile comune trebuie și ele închise, ori amplasate parțial în exterior. Practic se marchează un perimetru între spațiul exterior și cel interior, iar acest perimetru trebuie respectat toată iarna sau toată vara.
O bună reabilitare termică, dacă tipologia blocului permite, ar fi să termoizolăm scara de bloc de balconul care conține ghena de gunoi, dar și ghena de gunoi de exterior. Astfel avem doi pereți între exterior și miezul clădirii. Facem același lucru și la intrarea în scara blocului, unde există aceeași expunere la exterior. Încercăm să ținem exteriorul departe de interior în timpul verii când este caniculă, dar și în timpul iernii când este foarte frig. Practic în interiorul clădirii, există un aer cu o valoare termică comună între apartamente și scara de bloc.
În acest interior se va aduna umiditatea de la transpirație, gătit și spălat și multe alte mirosuri de la diferitele activități din spațiul rezidențial, dar fără eventualele mirosuri de la ghena de gunoi. Chiar și așa, în lipsa un schimbător de căldură și un sistem de ventilație, nu vom putea să menținem un aer de calitate. Vom fi tentați să deschidem geamurile și să aerisim. Acest lucru va fi împotriva ideii de reabilitare termică, eficiență energetică sau facturi scăzute. Pe scurt, degeaba avem termoizolație, dacă deschidem geamurile.
Schimbătorul de căldură necesar în blocurile reabilitate termic
Am stabilit că nu este bine să ne apucăm de ventilat prin deschiderea ferestrelor. Schimbătorul de căldură este un aparat electronic. El ne ajută să nu fie nevoie să deschidem ferestrele. Practic el introduce aer proaspăt și cald, fiți atenți la cuvântele „proaspăt” și „cald”, că vom revenii la ele. Acest lucru se face printr-un tub sau o coloană de venitație ca cele de la baie. Aerul vechi, umed și cald iese printr-un orificiu cu sită, de aproximativ 110 mm, forat în peretele de contact între casa scării și apartament. Astfel se face o ventilație slabă, dar constantă.
Este foarte important ca aerul curat să vină pe tub sau coloană, iar cel viciat să nu treacă printr-un tub. Dacă cel viciat, ar trece cu umiditate, praf, ulei, mirosuri, etc., acestea s-ar depune pe tubul respectiv. Cel viciat trebuie să treacă printr-o zonă. Astfel fluidele sau lichidele suspendate în aer, nu vor avea șansa să se depună pe suprafețe greu de curățat, precum interiorul unui tub îngust. Acel aer viciat va trece printr-o serie de filtre de particule, fluide, etc. Apoi el va fi mai puțin dens și murdar și va trece printr-o rețea de lamele de aluminiu.
Schimbătorul de căldură se amplasează la ultimul etaj, de regulă în casa liftului, pentru siguranță. În timp ce aerul viciat iese afară rece. Da! rece, pentru că el a fost furat de căldură ce acele lamele subțiri de aluminiu. Cel proaspăt va intra în schimbătorul de căldură și i se va dona căldura luată de la ce viciat. Apoi va ajunge un aer proaspăt și cald. Acest schimb de căldură se întâmplă în timp real. Acest proces este pricipala funcție a aparatului și de aceea i-am dat numele de schimbător de căldură.
Concluzie și stabilirea unor așteptări realiste
Nu vă așteptați la mare lucru de la anveloparea blocurilor. Susțin această reabilitare termică pentru faptul că refac fațada clădirilor de apartamente, construite într-un timp zdruncinat de ideologii și de prostie. Într-un fel ascund peisajul acela derizoriu pe care l-a lăsat în urmă tovarășul și apropiații lui. Un alt motiv pentru care susțin aceste lucrări are legătură cu hidroizolarea. Multe din aceste blocuri aveau probleme cu terasa, găuri în fațadă și subsolurile inundate. Astfel s-au mascat o parte din ele.
Reabilitatea termică ridică valoare imobilului pentru că ascunde defectele clădirilor construite din plăci de beton armat și cărămidă. Presupunând că nu cade termoizolația după ele ceva mai târziu, crește probabilitatea ca acestea să devină mai atractive pentru cumpărători. Ne ajută cumva să umblăm cu cioara vopsită, sau termoizolată. Însă, având în vedere că multe persoane fac oricum decizii sentimentale, nu logice, atunci când cumpără o locuință, asta devine ultima problemă.
Concluzia acestui text este că nu avem ce reabilitate să considerăm fără un schimbător de căldură. Dacă factura la întreținere nu s-a prea schimbat și cu siguranță nu a scăzut de 5 ori așa cum se promitea, atunci probabil că reabilitarea termică nu a prea reușit. Dacă apa caldă vine în continuare după 5-10 minute, atunci probabil că miezul clădirii, subsolul și spațiile comune nu sunt izolate termic sau nu sunt izolate corespunzător. În total, susțin termoizolația blocurilor de locuințe, dar nu vreau să vă faceți iluzii în privința rezultatelor.