Dimensionarea camerelor este deseori un subiect peste care se trece prea repede atunci când se face planul viitoarei construcții. Aș vrea să discutăm despre unele aspecte care conduc la o structură corectă pentru un design interior corect. Dimensiunea și forma camerei influențează direct lumina naturală din locuință, confortul, forma mobilierului, corpurile de iluminat și poziția lor, etc. Un impact major o are înălțimea unei camere și este unul din motivele principale pentru care am început să scriu acest articol. Însă și suprafața camerelor este importantă.
[adinserter block=”3″]
În articolul Care sunt suprafețele minime pentru o casă sau locuință? am explicat care sunt suprafețele minime pentru o locuință din punct de vedere legal. La polul opus, mulți beneficiari pornesc construcții de case cu camere mai mari decât camerele blocurilor comuniste, dar uită să ajusteze și înălțimea construcțiilor. O cameră dublă cu dimensiuni optime are înălțimea de 3 metri, lățime de 4 metri și lungimea de 5 metri. Vom vedem în continuare cum am ajuns la această concluzie.
Care este înălțimea potrivită pentru o cameră de locuit?
În trecut, când locuințele se construiau predominant din cărămidă, multe camere aveau înălţimea de 2,70 m. Această înălţime aparea în urma multiplicării grosimii cărămizilor întregi și a mortarului dintre ele. În prezent, conform legislaţie, înălţimea minimă pentru un spaţiu de locuit este de 2,55 m. În practică, o clădire rezidenţială are o înălţime de 3 metri, iar tocul uşii are o înălţime de 2,4 metri. De fapt se va observa ca majoritatea uşilor din clădirile comerciale au dimensiunea de 2,4 m. În trecutul comunist, ușile aveau înălțimea de 2 – 2,1 metri.
[adinserter block=”3″]
Evident că dacă corpul tău are înalţime de 2 metri și 5 cm, nu o să vrei să circuli pe o ușă care măsoară doar 2 m, altfel va trebui să cobori constant capul. Înălțimea potrivită are legătură cu multe aspecte, însă cred că este demn de menționat faptul că ai nevoie de 50 de cm peste înălțimea capului pentru a te simți confortabil. Dacă ai o înălțime de 1,90 m, atunci o să ai nevoie de un minim de 2,4 metri pentru camera în care vei locui. Același lucru este valabil și la trecerea pe sub tocul ușii. De aceea, la ușile comerciale este destul de greu să simți că ai trecut sub un toc.
În articolul Despre suprafaţa vitrată a ferestrelor dintr-o locuinţă am arătat că înălțimea spațiului dictează unele limite pentru adâncimea încăperii. Înălțimea minimă legală ne salvează de multe greșeli, dar de multe ori ea nu este de ajuns. De aceea, încercați să construiți locuințe cu înălțimea de 3 metri sau măcar 2,7 metri, ca în imaginea de mai sus. Stați departe de limitele inferioare pentru că este foarte ușor să înălțați pardoseala cu o șapă sau să coborâți tavanul cu o tencuială sau un tavan fals. În acel caz intrați în ilegalitate, dar creați și un spațiu care crează mult disconfort.
Înălţimi uzuale pentru camerele spaţiilor comerciale
Pentru clădirile comerciale înalţimea standard este de 4 metri. Motivul pentru această înălțime este că ele sunt de tip open space şi pentru ca majoritatea necesită pardoseală şi tavan suspendat/fals. Când spaţiul este “open space” şi dispar pereţii vom aveam impresia că suntem prinși între două bucăţi de clădire. Aceste bucăţi vor părea prea apropiate una de cealaltă, însă ajută faptul că în aceste clădiri de birouri sunt folosiţi pereţi cortină din sticlă pentru a diminua acest efect. Aceeași senzație există și în parcările subterane, deși foarte des ele sunt mai înalte cu 4,5 sau chiar 5 metri.
[adinserter block=”3″]
Uneori se construiesc clădiri rezidențiale cu tehnologii constructive menite pentru spațiile comerciale. Putem avea o pardoseală falsă și tavan fals, pereți de rigips cu rol de compartimentare sau uși duble de acces. Aceste tehnici sunt utilizate în special când se dorește o locuință modernă cu un decor industrial sau comercial. Nu puteți construi o casă cu camere de supradețe mai mari fără să umblați și la înălțime. Similar nu puteți cumpăra apartemente alăturate cu înălțime mică și să dărâmați pereții pentru a crea un spațiu mare deschis, dar cu o înălțime nepotrivită.
În România, tehnicile constructive comerciale au fost împrumutate de mediul rezidențial de aproape 20 de ani. Sunt unele dezavantaje care țin de calitate. De exemplu, amenajările interioare comerciale au un caracter mai mult temporar, iar ca extensie a exemplului am să pomenesc gips-cartonul. Gips-cartonul a fost introdus inițial pentru spații comerciale construite rapid și ieftin. Am ajuns să-l utilizăm foarte mult și în mediul rezidențial pentru că reprezintă avantaje financiare. Pe de altă parte, dacă ești persoana care își redecorează casa la fiecare 3 ani, atunci probabil că este o strategie utilă și eficientă.
Considerente despre suprafaţa camerelor de locuit
În legea locuinţelor, Legea 114 din 1996, avem un tabel cu exigenţele minime pentru suprafeţele camerelor dintr-o locuinţă. Vreau să înţelegeţi că aceste suprafeţe au fost menţionate pentru a nu se face abuz, ele nu sunt suprafeţe recomandate pentru un spaţiu locativ, sunt doar exigenţe minime. În realitate vom căuta să construim o casă și un spațiu de locuit care nu ne va aduce regrete. Construcția unei case aduce urmări longevine și greu de modificat. Ar fi bine să ne gândim de mai multe ori înainte să de apucăm să construim.
[adinserter block=”3″]
Recomandarea mea este să mergem pe etaje cu înălțimea de 3 metri cu grinzi care nu coboară sub înălțimea de 2,4 metri. Aceste standarde sunt considerate și la clădirile comerciale noi pentru că sunt eficiente și oferă avantajul flexibilității schimbării decorului interior atunci când dorim. Înălțime trebuie corelată cu o suprafață pe măsură. Peste tot în lume, la hotelurile de 5 stele se impun camere duble de minim 16 m2 . Se consideră că o cameră de dimensiuni mai mici aduce disconfort. Confortul este foarte important într-un spațiu rezidențial.
În Uniunea Europeană condițiile sunt și mai bune. Avem un minim de 20 m2 pentru o cameră dublă și 14 m2 pentru o cameră de o singură persoană. O cameră cu înălțimea de 3 metri, lățime de 4 metri și lungimea de 5 metri este o cameră de dimensiuni optime. Camerele de hotel, au de regulă încăperi bine dimensionate, mai ales în ceea ce privește conformitatea cu legea. Un ultim lucru pe care vreau să-l menționez are legătură cu termoficarea. Dacă camera este prea înaltă, atunci tot aerul cald se va ridica în partea de sus a încăperii.
Amenajarea spațiilor cu suprafețe mari, pe etaje cu înălțimi uzuale
O să încercați să compartimentați spațiul total al structurii și să formați funcționalități. O să vă doriți să aveți o anumită înălțime pentru unele camere și de altă înălțime pentru alte spații. O baie cu suprafață mică, va avea nevoie de o înălțime scăzută, iar un living cu suprafață mare va avea nevoie de o înălțime mult mai mare. Vreau să vă explic cum puteți obține aceste diferențe când construiți o casă. Împărțiți construcția în două bucați. Partea orientată spre sud poate fi cea cu înălțime mai mare. Ea va permite intrarea eficientă a luminii și a căldurii solare pe timp de iarnă.
[adinserter block=”3″]
Pe partea înaltă a structurii poate fi amenajată cu livingul și bucătăria. Se pot monta ferestre înalte și mari, orientate spre sud pentru o eficiență crescută a clădirii pe timp de iarnă. Pe cealaltă parte o să putem avea dormitoarele, holurile, băile sau intrarea în structură și alte compartimentări mărunte. De obicei această parte conține două etaje, în timp ce prima conține un singur etaj. Alternativ puteți construi o structură cu o înălțime de 4,5 sau chiar 5 metri și să construiți un mezanin în încăpere.
În articolul 1n-cu3and – Compartimentarea eficientă pe funcționalități a unei structuri rezidențiale am explicat unele principii care fac acest text un pic mai relevant. Poate și pentru că am desenat și exemplificat grafic foarte amănunțit. Dacă vă jucați cu formele exterioare și interioare destul de mult încât să nu încălcați unele principii, atunci o să ajungeți la o formă de clădire pe care o să o puteți exploata cu zâmbetul pe buze. Altfel, o să construiți un imobil în care nimeni nu o să vrea să locuiască sau pe care nimeni nu vrea să îl cumpere.