Până nu de mult, apartamentele din blocuri și casuțele de la țară utilizau o singură tipologie de rețea pentru alimentarea becurilor și a electrocasnicelor. Între timp însă, au mai apărut consumatori electrici care au nevoie de o tipologie diferite. În acest articol vreau să explic tipologii noi a modalității de distribuție a energiei prin spațiul rezidențial. Pe alocuri, voi încerca să fac legături și mențiuni care ne ajută la adaptarea rețelelor rezidențiale la activități meșteșugărești sau la situații în care spațiul rezidențial este utilizat ca spațiu de birouri.
Voi încerca să scriu un articol general și de aceea mă voi baza explicația pe situația în care locuința este conectată la un branșament monofazat și consumatori monofazați. Fac asta chiar dacă am tot susținut rețelele trifazate și mutarea consumatorilor puternici pe rețele trifazate acolo unde este posibil. Sunt conștient că majoritatea locuințelor din țară sunt în continuare branșate la rețele monofazate. Nu este neapărat cel mai convenabilă variantă, dar asta este situația. Poate într-un alt articol voi explica situația în cazul în care locuința este branșată la trifazat.
Cum erau cablate rețelele electrice în trecut?
Până în momentul în care populația a reușit să acceseze electrocasnice puternice, rețelele electrice din locuințe erau cablate cu conductori de aluminiu, iar circuitele erau departajate pe “iluminat” și “prize”. De fapt, asta este situația în continuare la majoritatea apartamentelor vechi. Consumatorii puternici sunt cuptoarele electrice, aparatele de aer condiționat, camera frigorifică, calculatoarele pentru jocuri și editare foto, hota, mașina de spălat vase, mașina de spălat rufe, uscătorul de haine, boilerele electrice, serverele, centrale electrice, încălzirea în pardoseală cu cablu electric, etc.
Veți putea observa că majoritatea consumatorilor mai sunt conectați la panoul electric prin prize. În plus, soluțiile de iluminat moderne au redus consumul, prin introducerea becurilor economice sau a becurilor LED. În concluzie ne-a crescut enorm consumul pe prize și s-a redus semnificativ consumul pe rețeaua de iluminat. Această schimbare care a avut loc în spațiul rezidențial ne face să ne gândim felul în care cablam și conectăm rețelele electrice din apartamente și case. În trecut, consumatorii erau distribuiți destul de bine, mai ales ca nu aveam așa de mulți consumatori în bucătărie.
poza
Analizând lista de consumatori enumerată mai sus, putem observa că majoritatea consumatorilor sunt concentrați în spațiul de pregătire a mâncării, iar pentru conveniență, chiar și mașina de spălat rufe este deseori amplasată tot în bucătărie, undeva sunt blatul mobilei. Deși nu toate bucătăriile au acest aranjament, cred că este bine să gândim tipologia viitoarei rețele electrice cu acestă posibilitate în minte. În continuare, voi încerca să explic două tipologi total distincte de cablare și conectare a conductorilor electrici de la panoul electric la consumatori.
Între rețeaua electrică dedicată și cea împărțită între consumatori
În mod ideal, fiecare consumator electric introdus într-o priză, ar avea traseul lui de cablu, cu conductori de 1,5 mmp Cu, de la panoul electric. Adică fiecare priză ar fi conectată la siguranța ei electrică de 16 amperi. Însă, în realitate, nu fiecare priză are nevoie de o putere așa de mare. De aceea, în trecut, se obișnuia împărțirea circuitului la două sau trei grupuri de prize și utilizat un conductor de 2,5 mmp Cu sau 4 mmp Al. Siguranța se majora și ea la 20 A, 25 A sau chiar 32 A, în funcție de lungimea circuitului. Aici apar presupunerile, greșelile, subdimensionările și consumul dezechilibrat.
Apare întrebarea despre desigul de rețea între soluția dedicată cu traseu de cablu de la panou la priză și cascadarea unui singur traseu cu conductori mai groși la mai multe prize. Toate astea fără să condiționăm consumatorul să nu pornească mai mulți consumatori mari în același timp, pentru că nu vor respecta condițiile. În plus, o priză nu poate fi încărcată cu mai mult de 16A, iar circuitul împărțit nu te poate ajuta în situația asta, decât dacă tot circuitul este protejat de 16A. Cu o siguranță mai mare, se va ajunge la prize topite, contacte imperfecte, incendii, etc.
poza
Vreau să reamintesc faptul că toți avem prelungitoare, iar motivul este că nu avem suficiente prize prin locuință. Presupunând că am avea suficiente prize, cum spuneam când vorbeam despre care este numărul de prize necesare într-o clădire rezidențială, varianta traseelor dedicate ar genera multe trasee de cabluri și un ditamai panoul electric, așa cum au spațiile de birouri. Evident și costul ar fi foarte ridicat, chiar mai ridicat ca la spațiile de birouri. Doar un fanatic ca mine, ar face acest gen de rețele. Prizele din dormitoare, cele de pe holuri, sau cele din spațiile de depozitare pot cu împărțite. Vom vedea și cum.
Necesitățile unei rețele electrice moderne în spațiul rezidențial
O necesitate des întâlnită este cea de redundanță. Ideea că toate prizele sau că toate becurile se sting dintr-odată pentru că cineva a făcut un scurt circuit este ridicolă. Deci consumatorii trebuie împărțiți pe trasee diferite de cablu și pe siguranțe diferite, fără să te lase în întuneric și fără să pierzi funcționalitate pe toate prize. Evident, dacă am avea un branșament trifazat, le-am pune și pe faze diferite. Putem utiliza prize de altă culoare ca să marcăm circuitele și traseele, putem avea prize duble, fiecare ștecăr pe un traseu de cablu diferit, etc.
O altă necesitate este legată de separatoare, care sunt niște întrerupătoare de putere, ce conectează cuptorul, boilerul sau alți consumatori mari, care necesită o conectare “directă” la panoul electric. Spuneam că o priză rezidențială poate permite maxim 16 A, deci ori utilizăm o priză industrială, albastră, de 32 A, ori rămânem la produse rezidențiale și utilizăm un separator. Separatorul conectează și deconectează consumatorul de la rețea, ca și cum l-am baga sau scoate din priză, dar fără contactul imperfect pe care îl au prizele. Se amplasează în proximitatea consumatorului, în perete.
poza
O ultimă necesitate pe care am să o menționez cuprinde respectarea calității rețelei și lipsa improvizațiilor. Rețele rezidențiale trebuie să aibă o calitate mai bună decât cele industriale și comerciale. Acelea sunt mari și se urmărește un preț cât mai mic pentru viabilitate economic. Rețelele comerciale nu se mai utilizează timp de 40-50 ani, ci doar atât timp cât afacerea durează. În plus, sunt mult mai verificate și testate comparativ cu cele rezidențiale. Investiți în produse mai bune, profesioniști mai buni și o abordare mai generoasă când vine vorba de casa voastră.