În sens larg, toate clădirile au ceva defecte. Clădirile din beton, mai ales cele cu elemente turnate pe șantier, sunt predispuse la defecte greu de reparat, dar ușor de mascat. La noi în țară, majoritatea construcțiilor sunt construite cu cadre de beton armat sau diafragme și au defecte structurale majore, care ulterior sunt mascate cu mortar, ipsos și gips-carton. Acest articol este scris pentru beneficiari și investitori, cu scopul de a vă ajuta să găsiți și să conștientizați defectele clădirilor de beton, pe care le construiți sau pe care le achiziționați.
Un element de beton armat, cofrat și turnat incorect, va însemna că o parte din clădire este predispusă prabușirii. Uneori, aceste prabușiri crează probleme vizibile chiar din faza de șantier și chiar accidente. Alteori, clădirea reușește să rămână în picioare, cu efecte vizibile abia după ani sau după un eveniment seismic, o renovare, o modificare a clădirii, ori după tasarea terenului pe care s-a construit structura. Clădirile de beton sunt foarte flexibile și iertătoare, dar depășirea unor limite duce la urmări serioase, din cauza gabaritului ridicat.
De ce este greu să turnăm corect elementele de beton?
În mod normal, un element de beton armat ia naștere prin turnarea betonului într-un cofraj construit special pentru a conține acea turnare. Între elementele de oțel a armăturii, dar și între armătură și cofraj, trebuie să există întotdeauna un spațiu corespunzător pentru a permite agregatelor de beton să pătrundă în toate spațiile goale a cofrajului. Cu cât planificarea este mai proastă sau total inexistentă din neînțelegerea proiectului, cu atât golurile rămase sunt mai mari, iar viitorul element de beton armat este mai slab.
Cu cât distanța între punctul de turnare și ultimul spațiu gol al cofrajului este mai mare, cu atât crește posibilitatea ca betonul să nu pătrundă corespunzător în spațiul care trebuia total înlocuit de beton. La acest argument ne vom întoarce un pic mai târziu. Un alt argument este lipsa de curățenie pe șantier și implicit în interiorul cofrajului format, care duce la incluziuni nedorite în interiorul betonului. Deseori după decofrare vom găsi cartoane, sărme de la legarea cofrajului, rumeguș de la scândurile cofrajului, ambalaje duse de vânt în cofrajul construit cu câteva zile înainte.
În imaginea de mai sus avem un perete din beton armat, turnat cu majoritatea regulilor încălcate. Sunt prezente defecte de armare, încălcarea regulilor de distanțare de cofraj și lipsa totală a distanțierilor, beton vibrat necorespunzător sau nevibrat. Puteți observa că în zona defectului major, betonul nici măcar nu a atins armătura și că defectele constau în lipsa unei mari bucăți de beton, exact în zona unde elementul este solicitat mai mult. Betonul este segregat și necompactat în toată masa elementului și puțin probabil să poată susține încărcare de proiectare.
Găsirea defectelor de construcții înainte de mascarea și ascunderea lor
O modalitate eficientă de a vedea și corecta defectele construcțiilor cu structură din beton armat este supravegherea lucrărilor. Acest lucru presupune vizite periodice în momente cheie ale proiectului, iar vizitele se pot face chiar și pe șantierul condus de altcineva, atunci când sunteți viitorul proprietar al unui apartament dintr-o structură colectivă. În momentul în care faceți inspecția, încercați să surprindeți și să fotografiați momentul în care betonul este decofrat. Defectele frecvente se vor concentra acolo unde betonul ajunge cel mai greu.
Cele mai importante elemente sunt cele structurale, iar ele includ grinzile, stâlpii și planșeul. Încercați să căutați defectele la intersecția elementelor. Căutați locurile unde se aglomerează armătura sau locurile unde betonul ajunge ultimul. În imaginea de mai jos avem o situație foarte probabilă. În încercarea de a îmbina armătura verticală a stâlpului cu elementele orizontale a grinzii, spațiul din cofrag s-a aglomerat, iar betonul nu a putut să pătrundă în spațiul ce trebuia complet ocupat. Întreaga turnare este de proastă calitate, iar defectul este ceva mai extins.
Deși observăm doar o porțiune, defectul este destul de extins și în interiorul grinzii, cu incluziuni de diferite materiale și o geometrie incorectă a elementelor. Vă spuneam mai sus că este nevoie să avem un cofraj suficient de rezistent pentru a putea susține greutatea betonului, a oțelului și a factorilor de producție până la decofrare. În plus, se poate observa că o parte din cimentul din beton s-a scurs pe stâlp, conducând la deteriorarea calității betonului. Dacă am lua niște mostre din acest beton, vom afla că nu e marca pentru care s-a proiectat clădirea.
Utilizarea materialelor de prostă calitate și lipsa de muncă calificată
Până acum am presupus că defectele și locul lor sunt strict influențate de unelte și factori de producție inferioare, combinate cu lipsă de buget, experiență sau educație. Însă propun să ne uităm și la materialele de construcții în sine. În faza de construcție, se poate observa și controla calitatea materialelor de construcții înainte ca ele să fie puse în operă. Aici trebuie să observăm trei categorii de abateri. În primul rând lipsa materialelor de construcții. Fac referire la materialele de construcții care apar în acte și în preț, dar care sunt inexistente în componența clădirii.
În contextul clădirilor de beton, observăm deseori lipsa materialelor mai scumpe, precum armătura de oțel, distanțierii sau utilizarea unui beton de clasă inferioară. Abaterile din această categorie sunt destul de greu de observat pentru ochiul neformat și lipsit de experință. Există metode foarte precise de control al calității, dar este nevoie de un consultant extern pentru a putea conduce o analiză independentă. A treia categorie este legată de materialele de construcții recuperate din demolări și reutilizate ca materiale noi, ca în imaginea de mai jos.
Putem observa o clădire recent construită din materiale recuperate. În componența pereților sunt introduse cărămizi, bolțari de beton sparți și cu diferite defecte, toate zidite strâmb și acoperite cu o centură de beton pentru a le ține în loc. După tencuiala peretelui va fi foarte greu să observăm defectele, dar acești pereți sunt predispuși la fisuri, decojiri ale tencuielii sau la prabușire dacă se încearcă modificarea. Există și niște riscuri de schimbare a planeității peretelui, mai ales când suprafețele de contact dintre bolțari și mortarul de zidărie sunt ca cele din imagine.
Agravarea defectelor când se trece la faza de montaj a instalațiilor
Spuneam că defectele clădirilor din beton armat pot fi mascate cu diferite elemente de finisaj. De multe ori, există o diferență între echipa sau persoana care construiește structura și restul meseriașilor de pe șantier. De regulă, după ridicare structurii, se trece la instalații precum rețelele de apă, curent electric, canalizare, ventilație, aer condiționat, etc. Toate aceste instalații presupun găuri, decupări în beton și în zidăria care uneori conlucrează cu structura, așa cum am explicat care este diferența între stâlpii de beton și zidăria confinată.
Când structura de rezistență are tot felul de defecte mascate, ceilalți meseriași de pe șantier, vor presupune diferit. Ei vor presupune că vor putea fora, decupa sau găuri peretele. De cele mai multe ori, atât timp cât evităm stâlpii, grinzile și planșeele, structura de rezistență nu va fi afectată. În practică însă, când structura deja are lipsuri majore, elemente cu goluri, bare de armătură insuficient și amplasate în locul nepotrivit, o singură gaură poate de naște unor evenimente cascadate și greu de oprit. De aceea am explicat ce sunt și cum se fac corect inserțiile în beton armat.
O altă situație pe care aș vrea să o reamintesc este supraîncărcarea clădirii. Deși clădirile de beton sunt foarte flexibile și uneori rezistă la încărcări extraordinare, deseori se ajunge la încărcări ce depășesc cu mult presupunerile inițiale. Și ca să sărim peste excepții, am să pomenesc regulă. Elementele care suferă cel mai des la supraîncărcare sunt planșeele. Defectele de construcție, lucrul de proastă calitate și proiectările de mântuială se observă în primul rând la planșee nesusținute de grizi. Deschiderile acestor planșee sunt prima problemă căreia trebuie să-i acordați atenție.
Bună seara , vă deranjez cu o întrebare , in opinia dumneavoastră blocul nr. 5, sau Perla, cu parter și 12 niveluri, a fost realizat in anul 1965 la intersecția Dorobanților cu Ștefan cel Mare, retras de la șosea cu 30 de m Structura este formată din diafragme rigide longitudinale și transversale, dispuse la intervale mari, ajutate pe conturul blocului de stâlpi, iar pe travee cu grinzi ,spațiile comerciale plasate la parterul clădirii au impus travee regulate . Ar rezista la un posibil cutremur ca cel din 77 ? Multumesc
Salut, Matei. Blocul Perla este construit în 1962, cu un regim de înălțime de P+12. Are un parter, unde timp de 61 de ani s-a tot găurit, tăiat, reamenajat și reconstruit. Nu mai vorbesc despre modificările pe care fiecare și le-a făcut în propriul apartament. Dacă mergeai prin gangurile clădirii înainte de renovare, ai fi înțeles starea unor grinzi din beton. Blocul a fost foarte bine construit la timpul lui, doar că este o clădire destul de veche și mă aștept să se elibereze terenul la următorul cutremur lung. Nu cred că intensitatea cutremurului va pune clădirea aia jos, ci durata lui. Este un design tip “bară lungă” și aceste clădiri descompun foarte bine forțele extraordinare, însă având în vedere vârsta betonului și “renovările” făcute, mă aștept să nu reziste peste un minut de cutremur peste 7 grade. Îl văd mai degrabă culcat la pământ, decât zdrobit. Acei stâlpi rotunzi din interior sunt robuști și sănătoși, nu au fost udați, nu s-a forat în ei și nu au fost expuși intemperiilor.