Pe lumea asta sunt mai multe tipuri de mortar. La un pol al gamei de produse există cele decorative, care nu au niciun scop structural. Sunt ca niște chituri care se utilizează uneori de pictori și de artiștii plastici. Teoretic vorbind sunt produse cimentoase, formate din ciment și un fel de nisip, uneori chiar praf fin de sticlă. Deseori conțin polimeri pentru armare, poate coloranți sau chiar aditivi pentru o modelare îndelungată, pentru ai permite artistului să modifice, creația, designul, etc.
La polul opus pe scara seriozității sunt mortarele hidraulice de înaltă performanță, iar despre acestea voi scrie eu astăzi. Aceste mortare sunt așa de rezistente încât, datorită fisurilor prezente în piatra naturală, pietrele vor ceda primele, nu mortarul. Vreau să le considerați ca o bucată de cauciuc între după bucăți de metal, care rezistă la vibrații, variații de temperatură și impact. Este oarecum o exagerare, dar o fac având în vedere că un mortar normal are 10 N/mm2 rezistență la compreciune și că acestea au 100 N/mm2.
Cum funcționează mortarul și cum prinde două cărămizi între ele?
Înainte să înțelegem particularitatea mortarului de piatră, vreau să explic felul în care funcționează mortarul general, asupra unei cărămizi. O cărămidă este poroasă și permeabilă. Asta înseamnă că parte din cimentul și adițivii din mortar sunt absorbiți prin capilaritate în porii fini ai cărămizii sau chiar a pietrei naturale poroase, precum calcarul. În plus, există o fixare mecanică a mortarului în orice cavitate, orificiu sau imperfecțiune de pe fața cărămizilor. Cu cât cărămida este mai poroasă, cu atât se prinde mai bine de mortar, sau el de ea.
Dar o zidărie de piatră de calitate, nu conține pietre permeabile. Am să vă explic asta în articolul menționat un pic mai jos, unde am explicat de ce sunt și de ce nu sunt bune pietrele de râu. Pietrele bune pentru ziduri sunt greu de ciuplit și modelat, dar sunt excelent pentru performanță mecanică și durabilitate în timp. Aici ne batem cap în cap pentru că performanță mecanică și durabilitate în timp înseamnă totodată și lipsă de aderență cu mortarul de zidărie. De aceea ne revin două opțiuni pentru a alege un mortar pentru zidurile de piatră.
În primul rând vom evita pietrele netede de râu și nu vom accepta pietre netede, tăiate cu discul diamantat și lăsate așa. Tăierea pietrelor se face cu succes cu discul diamantat așa cum voi explica în articolul 1n-cu3and – Cum să alegem și să pregătim bucățile de piatră pentru zidărie? Însă apoi, se trece la un proces mecanizat care zgârâie violent suprafața până devine foarte rugoasă. Asta se face cu sârmă de oțel sau prin sablare. Mortarul de înaltă performanță se va bloca în aceste zgârieturi și va crea înșcăca mecanic bucata de piatră impermeabilă.
Mortarul specific zidăriilor cu piatră naturală
Mortarul recomandat este cel alcătuit doar din ciment şi nisip, fără var. Nisipul trebuie să fie unul de carieră, nu de mare şi nici provenit din măcinarea unei roci de duritate mică, precum calcarul. Pentru un mortar de piatră, vom avea nevoie de nisip dur, rămăşiţe de la bazalt, diorit, etc. Voi publica mai multe 1n-cu3and – Reţete de mortar cu nisip, ciment, aditivi și var, pentru zidarie şi tencuială, în care voi menționa și o rețetă pentru mortatul de zidărie cu o compresiune de 10 N/mm2.
Însă dacă doriți să construiți cu mortare hidraulice de înaltă performanță așa cum am precizat la începutul articolului. Atunci va fi nevoie să contactați un producător, să cumpărați un produs deja amestecat și ambalat, iar apoi să le urmați foarte precis indicațiile de punere în operă. Aici intervine compoziția aia specifică despre care am menționat în titlul articolului. Nu este vorba doar de nisip corespunzător și de o cantitatea suficientă de ciment. Aceste mortare au niște aditivi care funcționează bine unul cu altul.
Astfel reușim să obținem un amestec cu părți inerte, stabile în timp, rezistent la variația de temperatură și umiditate, șocuri mecanice, acțiuni chimice, etc. Nu este vorba doar despre un amestec cu caracteristici de moment, ci despre o experință valoroasă obținută de cei care au făcut asta de mult ori și de mult timp. La produsul potrivit se adaugă și educația, metoda de livrare și de depozitare a produsului, apoi instruirea despre să ungem și să zidim corect piatra, la ce temperatură și umiditate poate fi făcut amestecul, etc.
Cât de gros trebuie să fie stratul de mortar?
Vreau să vă spun o poveste despre suprafețe și materiale dure. În trecut, pentru că nu se înțelegea sistemul constructiv, se construia greșit cu piatră. Din cauza faptului că multe tipuri de piatră sunt foarte dure și rezistente la compresiune, se căuta contactul dintre pietre, iar mortarul era utilizat doar pentru a chitui golurile dintre pietre. Acest lucru salva timp, însă din cauza durității și a șocurilor mecanice pe care le suferea clădirea, pietrele ascuțite acționau ca niște săgeți asupra altora. Mortarul permitea acest lucru pentru să era flexibil și nu separa total pietrele.
În mod corect, pietrele nu trebuie să fie cu vârfuri, suprafețe și muchii, sub formă de cuțit sau cu un plan înclinat față de orizontală. Iar mortarul va avea contact cu toate pietrele din jur, pentru a împiedica pietrele să se atingă între ele. Imaginați-vă că este ca un ligament între două oase, sau ca o bucată de cauciuc între două piese de oțel. Este recomandat ca grosimea mortarului dintre rosturi să fie de aproximativ 20 mm. O lucrare de calitate înseamă potrivirea sau cioplirea pietrelor în aşa fel încât să nu existe spaţiu mai mare de 10-20 mm.
În imaginea de mai sus avea un exemplu de limită. Dacă pietrele vor fi mai neregule de atât și mortarul mai gros de atât, atunci acel zid nu prea mai este strucural și poate fi considerat mai mult un gard, decât un zid. Orice abatere și orice imperfecțiune reprezintă o slăbiciune în zid. Iar pentru că zidurile de piatră nu se pot arma, nu există o plasă de armătură ca o plasă de ziguranță care să oprească fisurile atunci când acestea se dezvoltă. Mortarul nu mai amortizează destul șocurile dacă între pietre sunt doar 2-6 mm.