O situație des întâlnită la casele din cărămidă cu cadre de beton armat, o reprezintă cofrarea centurii din beton armat. Acest cofraj are doar două elemente laterale. În partea de jos fiind susținută de zidul de cărămidă. Ultimul rând de cărămidă este adus la același nivel orizontal înainte de începerea cofrării. Problema este că deseori acest zid de cărămidă are găuri sau cavități. Pentru a putea continua construcția este nevoie să punem un strat de mortar pe rândul final de cărămidă și să-l aplatizăm.
Motivul pentru care facem acest lucru ține în primul rând de armătură. Neavând un strat uniform pe care să amplasăm distanțierii de armătură, putem obține o acoperire cu beton neuniformă sau total inexistentă. Dacă golurile nu sunt astupate, în funcție de geometria lor, distanțierii de beton pot avea un suport incomplet. Gândiți-vă la rolul acestui strat de mortar ca la rolul betonul de egalizare de la fundație. Doar că aici stratul este mult mai subțire, iar agregatele din compoziție sunt mult mai mărunte.
Al doilea motiv are legătură cu tipul de cărămidă utilizată. Folosind o cărămidă cu goluri, e posibil să aveți impresia că este ceva pozitiv să lăsați betonul să se scurgă și în de cărămidă. Acest lucru va duce la pierderea apei și a unei cantități semnificative de ciment din amestec. Vor rămâne agregatele în volumul centurii, iar armătură va fi parțial neprotejată. Această greșeală este des întâlnită și deseori rămâne mascată sub termoizolație sau tencuială, dar conduce la efecte semnificative ale centurilor din beton armat.