Când săpăm groapa unei fundații, aveam nevoie de încă o groapă. În prima vom pune fundația și se numește „săpătură pentru fundație”, iar în a doua o să lăsăm să se strângă apa. Această apă poate să provină din solul excavat, direct de la ploaie sau poate să rezulte din etapele de construcție a fundației. În funcție de sol, eu încep lucrările cu această groapă secundară. Ea are mai multe roluri, dar este foarte importantă, imediat după nivelarea terenului. Denumirea oficială a acestei gropi este „bazin temporar de colectare a apei drenate„.
Încerc să vă conving că este mai mult decât o simplă groapă. El este un întreg sistem radial, ușor de construit, dar foarte util. Noi aici i-am spus temporar, dar dacă terenul este plat și nu avem unde să direcționăm apa din sistemul de drenaj, atunci vom utiliza acest bazin pentru a ne proteja subsolul sau demisolul, de inundații. Din rezervor ies tuburi de 15 – 20 mm, învelite cu un geotextil, ca material de filtrare și are rolul de a nu lăsa nisipul fin și noroiul să ajungă în rezervor. Ulterior, bazinul temporar, devine bazin permanent pentru sistemul de drenaj.
Ce este bazinul de colectare a apei drenate?
Bazinul de colectare este o incintă din beton sau beton armat, în care se strânge apa în exces. Uneori acest bazin nu există pentru ca avem opțiunea de a trimite apa în altă parte a terenului, într-un lac sau chiar într-o fosă septică care încă nu este pusă în funcțiune. Această opțiune apare în zonele de deal sau de munte. Însă și acolo este uneori nevoie de acest bazin de colectare. Nivelul de fundare este mai jos decât cel al fundației. De fapt, fundația bazinului trebuie să fie cel mai jos punct din toate săpăturile făcute pe teren.
În timpul construcției sau ulterior, există riscul ca fundația să se miște spre bazin, dacă bazinul se deteriorează. De aceea el se construiește la o distanță de fundație, egală cu de trei ori adâncimea lui. Când avem mai multe clădiri în zonă, proprii sau ale vecinilor, se va păstra această distanță de fiecare clădire. Putem utiliza același bazin pentru toate structurile de pe teren, dar îl vom poziționa și dimensiona corect. El ne ajută să trimitem orice apă nedorită, în alta parte. În faza de construcție, o vom ține departe de betonul proaspăt și departe de structură.
Dacă ați fi lucrat în noroi până la genunchi, atunci o să înțelegeți cel mai bine acest lucru. Dar cea mai evidentă utilitate a acestui rezervor apare atunci când pilonăm, când construim fundația și când o izolăm. Apoi, când hidroizolăm și termoizolăm, nu putem avea un lucru bine făcut, decât dacă avem ordine și curățenie. Acest bazin de colectare ne ajută să aranjăm și să păstrăm niște condiții rezonabile pentru spațiul de lucru în care ne desfășurăm activitatea de construcții până ieșim din sol. Însă și după, în exploatare.
Cum construim un bazin de colectare a apei drenate?
Bazinul este cilindric, construit din tuburi sau, mai tradițional, din inele de beton armat. Aceste inele de beton sunt ca cele de fântână, dar au diametrul mai mare și sunt armate cu oțel. Inelele sunt perforate și neperforate. Cele perforate sunt la mijloc, iar cele neperforate sunt la extremități, sus și jos. Perforațiile sunt găuri rotunde cu diametru sub 20 mm. Motivul găurilor, dar și a diametrului vor deveni evidente un pic mai încolo. Pe piață, o să găsiți astfel de inele, cu diametrele între 1,2 m și 2,8 m. Alegerea diametrului inelului și a bazinului se face după mai multe calcule.
Ultimul inel și capacul acestui bazin trebuie poziționate sub adâncimea de îngheț al solului. Calculați bine capacitatea, adâncimea săpături, numărul de inele, modalitatea de a le coborâ acolo, etc. Înainte să trecem la următorul pas, nu uitați că în acest bazin se va scurge și apa provenită din sistemul de drenaj. De fapt, de acolo va proveni majoritea apei, după ce construcțiile sunt terminate. Bazinul în sine nu drenează apă din sol. El utilizează niște baghete din tub de PVC cu un filtru de geotextil, ușor de confecționat în regim DIY. Pentru aceste tuburi de drenaj, aveți nevoie de găuri suficient de mari, în inele perforate.
Mai aveți nevoie și de tuburi preinstalate din PVC, cu panta și orientarea conform proiectului de construcții. Apoi acest bazin se învelește riguros într-un strat de geotextil. Tot bazinul, de sus până jos, inclusiv inele fără găuri. De notat, ar fi faptul că bazinul nu mai poate fi găurit după acest pas. Pe geotextil urmează să se pună un strat de pietriș, mărgăritar și nisip cu granulație mare. Aceste agregate nu formează un rezervor de pietriș, dar are un rol aproximativ similar, pe care îl observăm mai ales în timpul șantierului și a săpăturii fundației.
Inundația terenului pe care construim
Dacă nu faceți lucrările în această ordine, riscați ca groapa fundației să se umple cu apă și să vă dea peste cap tot programul și toată muncă. Dacă se materializează riscul, atunci daunele produse de astfel de inundații sunt foarte costisitoare. Pericol este valabil de la început construcției și va continua pe toata durata de exploatare a clădirii. Existența acestui loc în care se scurge apa înainte de a afecta fundația, vă va scuti de o grămadă de durere și teroare. Imaginați-vă un subsol plin cu apă, o fosă septică inundată, șanțuri surpate, noroi până la gât.
În etapa de început a șantierului, când sistemul de drenaj încă nu există, acest bazin va colecta orice eventuală apă prezentă în cel mai important sol, cel de fundare a clădirii. Însă, vă va ajuta și la păstrarea șantierului relativ curat. În plus, dacă combinați eforturile de drenaj cu aplicarea unui strat de pietriș și nisip în zona de acces a terenului, o să puteți facilita accesul utilajelor grele, precum betoniera cu malaxor. Pentru o turnare de calitate și cu costuri reduse, betoniera trebuie să aibă acces până la locul în care se află fundația.
Dacă terenul de construcție prezintă riscul de inundare a solului, atunci vom construi o fundație cu sistem de drenaj. Însă montajul sistemul de drenaj se face mult după ce terminăm, termoizolăm și hidroizolăm fundația. Până atunci, pentru a putea parcurge acești pași cu succes, este nevoie de un mediu uscat și de curățenie în jurul fundației. Fără această curățenie și suprafețe uscate, majoritatea sistemelor de construcții și a produselor care intră în componența lor, nu vor funcționa.
Ce se întâmplă cu apa drenată?
Apa care s-a scurs din părțile superioare ale terenului, se va strânge în rezervorul de beton. Cu cât rezervorul este mai mare și mai adânc, cu atât mai bine. Important de reținut este că ne dorim o capacitate cât mai mare de înmagazinare a apei, nu neapărat un singur rezervor mare. Aici putem să modulăm capacitatea. Adică să încercăm să instalăm mai multe rezervoare de diametrul pe care îl putem instala mai ușor, decât să avem unul singur, scump și greu de instalat.
Odată ce apa s-a drenat de pe teren, ea poate fi lăsată în rezervor, cu speranța că ea se va infiltra ulterior în sol. Acest lucru se întâmplă atunci când solul din jurul rezervorului devine uscat. Dacă acest lucru nu se întâmplă și toată capacitatea de înmagazinare se consumă, atunci apa se poate pompa într-o canalizare, într-un lac, într-un râu, în rețeaua de scurgere stradală sau într-o parte îndepărtată a terenului. Pentru ferme și gospodării, această apă poate fi pompată în rezervoare de plastic, cu capacitatea de 1000 de litri.
În imaginea de mai sus avem o situație care ne arată ce se întâmplă când nu avem bazinul temporar de colectare a apei din sol, dar care ne ajută să înțelegem și cantitatea de apă care s-ar putea strânge în spațiul în care trebuie să construim. În acel loc ar fi trebuit turnată talpa fundației pe perimetrul cofrajului pe care îl puteți observa. Dimineața, când betoniera cu malaxor a sosit, constructorul a avut surpriza că nu poate turna betonul pentru că nu are unde, totul fiind inundat și noroios. Betonul a fost pierdut, iar lucrările sistate temporar.